12 ani de Starea nației. Și cum naiba ne organizăm împotriva cuplului de sonați Putin - Trump?

Ce-aș mai fi dormit dimineață! Dar a avut Robert meci la București și-am plecat împreună. Adică am împărțit copiii în mașinile părinților și ale antrenorilor, pentru că participarea la competiția U19 este suportată din bugetul părinților. Performanța, desigur, pentru că intrăm cu șanse bune în turneul final, nu va fi a BC Părinții și copiii antrenați de Ionuț Ivan, ci va fi a clubului CSM Ploiești. Mă rog, asta e lumea sportului românesc. Ținut de fapt în viață de pasiunea celor din fenomen, de copiii care tot vin la sport, în ciuda condițiilor potrivnice oricărei idei de performanță și de părinții care cu un ochi râd (face copilul sport, e sănătos, stă departe de anturaje nesănătoase și de droguri și alcool și țigări) și cu altul plâng (pentru că oricât ar munci copilul și ar investi părintele pe-aici șansele de a face saltul către excepțional sunt probabil de o sută de ori mai mici decât în alte părți). 

Încă nu-nghițisem gălușca dimineață: 

Sunt 12 ani de Starea nației azi. Le mulțumesc colegilor că mi-au adus aminte postând ceva pe rețele. Și îi mulțumesc Amaliei, de la Cluj, care mi-a scris dimineață să ne spună la mulți ani! Da, sper să continuăm. Adică, să putem să o facem. Pentru că e o întrebare care trebuie pusă: ce loc va mai avea presa independentă în noul mod de a face lucrurile propus de mâna asta de descreierați? Pe care-i privim cu toții cu gurile căscate, nevenindu-ne să credem că așa ceva, acest mod de a aborda relațiile internaționale ca-n cartier, cu ăla care e mai puternic dictându-le celorlalți ce să facă. E bullying ce face Trump, ce fac oamenii lui, toți probabil victime ale bullyingului când au fost mici, că altfel nu se explică o asemenea atitudine. Adică, asta, ori au niște penisuri foarte mici și care nici nu se mai scoală, adică nici nu-și mai fac treaba. Am scris ieri ceva despre cât de imbecil, cât de lipsit de orice fel de logică a fost mizeria aceea de discurs din partea lui Vance și am decis să scriu o emisiune pentru săptămâna viitoare despre cum practic acești băieți, Trump și Putin, ne duc înapoi în timp, în vremuri pe care nu le mai credeam posibile. Mi-a plăcut mult ceva ce-am citit la Sergiu Toader, că Rusia nu poate fi niciodată alternativa lumii libere, pentru că rusia nu are exercițiul de a prețui și de a respecta viața unui individ. Într-adevăr, nu putem accepta - și sper să nu o facem, că deocamdată suntem pe modul freeze, așteptăm să vedem ce se va întâmpla, cât poate fi întinsă coarda asta de care trag Trump și Putin, ambii de la același capăt, ca doi decreierați - o lume fără reguli, fără principii de drept, fără încredere. Ok, suntem departe de ceea ce am vrea, de unde am vrea să fim cu lumea, dar soluția nu e să aruncăm totul în aer. Deși reprezintă două lumi diferite, Trump și Putin par să aibă mult mai multe în comun decât vor mulți să accepte. Și textul lui Sergiu Toader, vi-l recomand, trece în revistă aceste asemănări. Și cred că trebuie să începem să discutăm foarte serios în societate despre ce ne dorim, despre valorile pe care nu le vom abandona, despre cum vom apăra împreună aceste valori și despre cum vrem să funcționeze lumea de acum înainte. Pentru că, deși se tot vorbește despre un nou mod de a face politică, de trecerea asta de la soft la hard power și hard politics eu sper că nu ne vom întoarce la vremurile în care lumea era împărțită pe un șervețel de șmecherii lumii. Nu putem să ne abandonăm umanitatea. Știm la ce duce asta.

Revenind la Starea nației, acum doi ani, când am ieșit de pe tv, eram sigur că nu putem rezista mai mult de câteva luni. Că vom putea să supraviețuim până la finele anului 2023, cu banii pe care îi aveam de primit din urmă. Dar am reușit mult mai mult decât să rezistăm. Avem două canale, Starea nației și Starea sănătății, care cresc constant și se autofinanțează, am publicat în 2024 peste 500 de producții video, ceea ce este enorm. Mai mult, urmează să deschidem un hub cultural cu teatru, cinema de artă, bibliotecă, piață pentru producători locali, cantină socială. Și multe altele în plan. Sunt tare mândru de ceea ce am realizat împreună, pentru că, știți, fără voi n-am fi. Mulțumesc. 

A, joi voi fi la Buzău: 

Mai mulți oameni care mă urmăresc s-au apucat de tenis de masă. Ceea ce e senzațional. Mi se cer informații despre mese, palete, mingi. Sfatul meu este să faceți asta împreună cu alții. Adică, vă spun și din ce-am văzut de-a lungul timpului, o masă luată și pusă undeva o să fie folosită un pic la început și apoi va deveni suport pentru ceva. Așa că puteți găsi mai mulți oameni care să contribuie, să găsiți un spațiu pe care-l plătiți în comun, o cameră într-o clădire, ceva de genul ăsta, și să formați un fel de club, unde să-i mai aduceți și pe alții din zonă și să dați frumul la antrenamente și apoi la competiții. Ajută mult ca să păstrați disciplina și motivația. Stabiliți zile și ore clare de întâlnire, faceți liste, e foarte posibil să se adune mereu cinci-șase oameni din 50 și să puteți juca decât atunci când montați o masă acasă la voi și nu știți mai mult de doi oameni pe care-i puteți invita să jucați. Sigur, puteți cere spații și de la autorități, dacă plănuiți să faceți ceva mai mare, cu mai multe mese. E nevoie de multe centre comunitare. Pentru cultură, pentru sport, pentru multe. În unele zone din țară mi se spune că există autorități deschise la minte și dispuse să își facă treaba. Mă scuzați, la mine în localitate nu prea a fost cazul până acum și-atunci… 

Și datele zilei. 

Somn: 6 ore și 48 de minute. Faorte puțin, dar profund. Nota 9.   

Pași: 5.100 până acum, urmează plimbarea de seară cu Kara, deci sar din nou de 10.000. 

Antrenament: Da, forță, full-body, cu niște abordări noi după ce am vizionat podcastul lui Huberman cu Pavel Tsatsouline, mi-am luat ceva notițe, apoi mi-am adus aminte că am acces la scripturi și că pot scoate ce-mi trebuie cu AI-ul. 

Mâncare: 

09.30: două tarte cu brânză de la cafenea, pe drum către București, a avut Robert meci la 11,30 la Politehnică, U19, cu Târgu Mureș (am câștigat, normal) 

14,30: oprire mall Baneasa, Avocadoo, Poke bowl cu somon și două ouă poșate, plus o salata coleslaw și o bucată de lipie picantă furată de la colegii de masă, care luaseră ceva de la restaurantul libanez. A, înghețată artizanală la plecare (care numai artizanală nu e, numai prafuri), două cupe, una cu ciocolată belgiană, a doua cu iaurt grecesc (excelentă asta cu iaurt)

20,00: un shake proteic, o banană și să văd dacă mai bag ceva. 

Citit: 

Urmează. Vreau să termin azi ori Societatea oboselii ori Gustul amar al ciocolatei, mai am puțin din ambele. 

Văzut: 

Ultimele 20 de minute din Petrolul - UTA. Ce chin, ce jale, ce neputință, ce gazon infect. Și ce  fotbalist e ăla care merge să ia cartonaș roșu, să cerșească practic roșu, după încheierea meciului. L-aș fi dat afară pe loc pe domnul Sergiu Hanca.