Bărbat sau cârlig de rufe? Soyboy sau AMOG?

Scriu la o emisiune despre mizeriile care circulă pe rețele, de când internetul a pus o portavoce în mâna fiecărui idiot din sat. Fake-uri, dezinformări, nu doar de campanie. Și-a trebuit să mă uit la multe clipuri. Simt nevoia să fac un duș, n-am mai stat atât de mult timp pe rețele de ani buni. Doamne, ce mediu mizerabil. Da, rețelele astea sunt în stadiul de facalizare, cum spunea un jurnalist canadian pe care l-am, citat în cel mai recent episod al podcastului Vocea nației. Nu credeam că așa ceva există și nu credeam că atât de mulți oameni urmăresc și cred tâmpeniile astea. Am închis pur și simplu totul după ce am urmărit un clip în care un AI explica foarte serios pe niște imagini cum trupurile unor fete sunt unse cu ulei de măsline și apoi carnea lor este tocată și ajunge burgeri care sunt vânduți la un restaurant. Este ceva dincolo de orice imaginație. Sute de like-uri, distribuiri, ceva grav de tot. Ar trebui să existe așa ceva pe net? Adică, în ce fel asta se încadrează la libertate de exprimare? Cum e posibil ca un asemenea material să poată să existe pe rețele și să circule? 

Scuze, dar doar asta am făcut azi. Și scriu mai devreme, pentru că am decis (am explicat în textul de aseară) să nu mai scriu un rând după ce ajung seara acasă. Problema nu e că astfel de mizerii există, ci că atât de mulți oameni au în bulă doar asemenea materiale. Ăsta e adevărul lor! Mă rog, fac mâine emisiune plecând de la ideea asta. 

Am citit azi un articol interesant în The Conversation, recomandat de cei de la Misreport, care fac o treabă excelentă. Și de acolo m-am adâncit în lecturi pe subiect. Așa am aflat și eu despre soyboy sau amog. Sunt termeni care vin din manosferă, despre care aflasem din serialul Adolescență. Adică dintr-un colț întunecat al internetului unde masculinitatea e redusă la dominare, dispreț față de femei și respingerea oricărei forme de vulnerabilitate. Știți, frații Tate și alți imbecili. Soyboy ăsta e folosit ca insultă pentru bărbații sensibili sau progresiști, sugerând că ar fi „feminizati” din cauza unor alegeri precum empatia, veganismul sau pur și simplu… bunătatea. Uau! Iar AMOG - „Alpha Male Of the Group” - e văzut ca idealul: bărbatul care îi domină pe ceilalți prin agresivitate și control.

E, tu știi ce vrea să fie băiatul tău? Te-ai gândit să vorbești cu el despre asta? Nu să-i ții o prelegere. Ci să-l abordezi cu curiozitate, cu empatie. Eu recunosc că n-am făcut-o. 

Pe de altă parte, e ceva ce există de când lumea. Nu e ceva nou doar pentru că se redenumește. Am crescut încercând să îmi reprim emoțiile și lacrimile doar ca să nu mă întrebe tata de față cu toată lumea: ce ești tu, Bombix, bărbat sau cârlig de rufe? Cât eram foarte mic, izbucneam în plâns și printre lacrimi și sughițuri spuneam: de lufe! Apoi, când m-am mărit, chiar dacă mi se împreunau lacrimile în barbă, strângeam din dinți și spuneam, imitând o voce de bărbat, care ieșea ca un lătrat ce cățeluș din mine: bărbat! Tot ce mi-am dorit a fost să nu ajung bărbatul care a fost tata. Să nu fiu bărbatul care-o lovește pe mama copiilor lui, care lovește orice femeie. Cât despre băieții de azi, e mult mai greu pentru ei. Mai ales dacă văd violență și în casă. Presiunea e mult mai mare cu tehnologia, cu netul, cu violența care e peste tot. Fără mediul potrivit îi poate strivi până în punctul în care cedează. Pentru că între a face parte din orice fel de grup și a fi lăsați în afara tuturor grupurilor oamenii și mai ales copiii vor alege un grup. Oricare, indiferent de valori. Pentru creier asta înseamnă apartenență, Iar apartenența înseamnă supraviețuire. 

Și datele zilei. 

Somn: 8 ore și două minute. Nu prea bine, m-am trezit de două ori din cauza durerilor la gambă. Nota 7. 

Pași: 3.400 până acum, nu știu cum i-am făcut, abia pot să calc. 

Antrenament: Nu. 

Mâncare: 

10.00 - mixul meu

14,00 - salată cu de toate, supă cremă de conopidă și năut, lasagna bolognese. La cafenea. 

20.00 - shake proteic, 40 de grame de proteină, plus o banană. 

Citit:

Urmează, Cât timp înfloresc lămâii - de Zoulfa Katouh. 

Văzut: 

Un podcast bunuț, cu Jill Miller, la Andy Galpin. Aici. Recomand, am scos și câteva idei care sper să mă ajute să-mi cresc rezistența la accidentări.