Bătrânul, somitatea, AI-ul și Saftek. Totul e hazard

Greu, foarte greu reintru în ritmul de scris emisiuni pentru înregistrare. Am făcut prea multe live-uri, în noiembrie și decembrie, a fost și pauza destul de lungă și deși am câștigat timp de când nu mai fac naveta, nu reușesc să fac lucrurile cum trebuie. Cred că tocmai schimbarea unei rutine care a funcționat ceas timp de patru ani e de vină. Și trebuie să fixez în program tot ce am de făcut. Ați aflat ieri ce pitici pe creier am, e, acum înțelegeți că nu pot funcționa fără un program clar. Când mă las liber, tărăgănez. Sau cum se spune în literatura de dezvoltare personală de doi lei, procrastinez. 

Mâine, oricum aș face, trebuie să scriu și să înregistrez emisiunea de joi, dar și podcastul Vocea nației și în fimele din capul meu aș fi avut timp și pentru ceva Starea sănătății, dar cred că las asta pentru vineri, că joi merg la Buzău să mă văd cu tribul, la Cafeneaua artiștilor, de la 18.00. 

Până la urmă am reușit azi să scriu o emisiune, care n-a ieșit chiar rău dat fiind că a fost scrisă practic în trei ore, ceea ce e foarte puțin. Mă întârzie și încercările pe care le tot fac cu AI-ul, care uneori mă ajută, dar deocamdată de cele mai multe ori mă încurcă. 

Povestesc, dar numai după ce mă asigur că înțelegeți jurnalul cui îl citiți:

Mulțumesc. Așa. Ca bătrân ce sunt (așa îi consideram și eu la 20 de ani pe cei de 47, bătrâni), am privit totul cu mult scepticism. N-are cum, domne, să facă lucrurile mai bine decât mine. Ei bine, și când constați că are cum dacă nu să fie mai bun decât tine (deși este), cel puțin să te ajute să fii mult mai bun ce faci? Păi, dacă ești deschis la minte, dacă ai deci o mentalitate deschisă, cum ne-a învățat doamna Carol Dweck, atunci rămâi curios și începi să explorezi, să te împrietenești cât mai repede cu drăcovenia, intuind avantajele enorme pe care ți le poate aduce: lucru mai bine făcut, într-un timp mai scurt. Nu ca să muncești mai mult (cum vor stăpânii!), că aici e șmecheria, ci ca să mai adaugi ceva viață în alea 4000 de săptămâni pe care cu toții sperăm să le petrecem pe aici. 

Am mâncat la cafenea azi și la prânz și seara. Una dintre Monici (Coco) a făcut asta, că zăpada e și despre bucurie. 

Incredibilă totuși capacitatea de sinteză a inteligenței artificiale. Am început să integrez varianta aia cu abonament de 200 de dolari de la Chat GPT în activitatea zilnică și rezultatele mi se par promițătoare. Nu sunt încă mulțumit, dar lucrurile vor evolua rapid. Practic, din ce văd eu acum, voi puteam crește cu mult calitatea muncii mele în perioada următoare. Mai ales la Starea sănătății va fi foarte rapid o unealtă excelentă. Practic, folosesc această imensă capacitate de sinteză pentru a scoate idei principale din tot felul de studii, articole științifice, emisiuni din care iau scriptul și-l introduc în cerința cât mai detaliată, în care spun clar ce puncte trebuie atinse, furnizez deci o structură pentru ceea ce vreau să obțin, iar AI-ul furnizează. Uneori slab, alteori halucinând, mai ales dacă nu-i dai exact sursele și-l lași să zburde ca nebunul pe net, dar de multe ori ok. Nu poate crea, e la nivel de clasa a doua cu umorul, cu ironia, dar ordonează, aranjează, sintetizează de minune. Și Kara apreciază orice timp pe care-l pot aloca pentru a o scărpina pe ea.

Da, stăpână, scarpin, stăpână!

Ce am constatat e că foarte mult contează să știi ce să ceri - cu cât cerința e mai explicită și are mai multe amănunte (la mine o cerință are zece-cinșpe rânduri, cu atât răspunsul pare să fie mai ok. Iar dacă-i indici exact sursele, ceea ce înseamnă să ai o perspectivă al dracului de serioasă asupra subiectului, e și mai bine. 

Apoi, construiesc practic punând stilul personal pe textul respectiv, pe ideile extrase din zece, douăzeci, treizeci de materiale. Produsul final va fi deci gata într-un timp mult mai scurt, iar calitatea, pentru că totul e foarte bine structurat și nu sunt idei lăsate pe-afară (ceva ce mi se întâmplă mereu, la orice text, să uit multe chestii, unele importante), dar și pentru că ai mai mult timp pe care-l petreci editând, mult mai bună. Păi, la textele mele, care sunt de obicei foarte lungi, mă refer la textele pe care le scriu pentru emisiune, dacă le las câteva ore să se zvânte, când intru din nou pe ele aș elimina jumătate. Dar de multe ori nu îmi mai permit să fac asta pentru că nu mai am timpul necesar. 

Acum, provocarea e să lucrăm cu propria inteligență artificială, noi suntem pe acest drum, ne antrenăm, ne pregătim, eu aloc ore bune pe săptămână ca să integrez totul în rutina de lucru, e foarte important că ne-am urcat în trenul ăsta și că înțelegem cum va arăta viitorul. Scriu asta pentru cei care au azi atitudinea pe care o aveau mulți acum 30 de ani față de e-mail. Și care stau și acum și mai așteaptă un fax.

Și ajută enorm să nu pierzi nimic din ceea ce chiar tu faci. Dau un exemplu. Mă ajută enorm să am la îndemână rapid (și pentru întâlnirile pe care le am prin țară) cele mai importante trei idei pe care le-am spus la Vocea nației despre un anumit subiect. Și pe baza lor, furnizate imediat de AI, care are toate scripturile de la podcast acolo, construiesc pe loc un întreg discurs, fără să risc să uit ceva. Unii sunt mai avansați, deja au AI-uri care dau răspunsuri în locul lor, vor fi multe lucruri care se vor putea face. Și trebuie să fim deschiși și atenți, că toate astea vin la pachet și cu bune, dar și cu rele. 

Era să fac accident azi. Dar am avut noroc. Eram în sat, abia ieșisem din cartier și mă grăbeam, trebuia să fiu la frizer la 12.00. Nu aveam mai mult de 40, dar pe jos era doar gheață. Așa că deși m-am prins la timp, când am apăsat frâna m-am dus târâș mai bine de 30 de metri. Asta a însemnat să trec la câțiva centimetri de o mașină care circula regulamentar prin fața mea și să mă opresc apoi la doar câțiva centimetri de gardul din față, pe strada pe care eu trebuia să fac stânga. Dar n-am făcut. Că eu eram sanie. De-aia zic, are dreptate domnul Taleb, cam totul e despre hazard. Dar respingem ideea asta, pentru că e aiurea să accepți că de fapt controlezi prea puțin din ce ți se întâmplă. De-aia e bine să practicăm recunoștința. 

Și sunt recunoscător pentru ce se întâmplă deocamdată aici. Că frumos a fost peste tot la început. După aia, când rețelele au devenit prea mari, s-a stricat treaba. Mă tot gândesc ce-ar însemna să facem substack-ul nostru local, românesc, să fie o cooperativă la care toți cei care scriu să aibă un vot și să nu fie voie să o mărităm pentru bani, de-astea. V-ați băga? Ia să vorbesc eu cu niște oameni, să vedem dacă se poate face. Dragoș Stanca, ce spui? Și știu și cum să-i zicem: 

Saftek să-i rămână numele!

Și datele zilei. 

Somn: 7 ore și 18 minute. Excelent. Nota 9.   

Pași: 5300 până acum, urmează plimbarea, leg încă o zi cu peste 10.000. 

Antrenament: la zăpadă. Trebuia să merg la fotbal, am fost anunțați cu două ore înainte că nu se joacă, terenul nu a fost curățat. Abia așteptam să joc pe zăpadă. Așa, doar am dat zăpada. Care s-a pus la loc de fiecare dată.

Mâncare: 

10.00: mixul meu 10 g. ovăz, 10 g. chia, 10 g in, 10 g. cacao pudră, 10. g cânepă, 30 g proteină vegetală. Lapte de ovăz. 100 gr. afine.

13,00: supă de praz, tocăniță de legume. 

19,00: salată mare cu avocado, verdeață, roșii, castraveți, ardei, de toate. Paste cu pesto și roșii uscate. 

Citit: 

Scris mult. Citit urmează.  

Văzut: 

Nimic.