Când libertatea are definiții diferite. Și cum ajung oamenii să-i apere pe abuzatori
E clar că am nevoie de mai multe zile ca asta, în care să nu lucrez nimic. Am fost să văd două meciuri ale băieților de la LMV, la naționalele școlare de baschet, care se țin la Ploiești. Dimineață, în primul meci, s-a jucat practic finala competiției, care sigur se va repeta duminică, așa cum a fost și anul trecut. Ploiești - Vâlcea. A fost un meci frumos, pe care l-am câștigat clar și destul de lejer. Seara a fost mult mai simplu împotriva celor de la Galați. Mâine se joacă al treilea meci din grupă și semifinala, iar băieții au un program infernal, pentru că, la fel ca azi, partea mai grea e la prânz, când cinci dintre ei au și antrenament la seniori. Dar, na, ‘’young players’’, cum le spune antrenorul sârb, pe care băieții l-au poreclit nea Nelu, nu se pot plânge. Duminică dimineață e finala, ar fi al treilea titlu consecutiv. Între meciurile băieților am jucat tenis de masă mai bine de trei ore. Și-a fost excelent.
Nu știu dacă o urmăriți pe Sabine Hossenfelder. Mie îmi place. A făcut un material cu titlul „What Americans Don’t Understand About Europe”. A plecat de la glumele și ironiile dintre cele două maluri ale Atlanticului, SUV-urile, porțiile uriașe și baia fără intimitate versus reciclarea compulsivă, taxele mari și sistemul metric. Dar râsul ăsta ascunde dispreț. Americanii îi cred proști pe europeni pentru că acceptă să plătească atâtea taxe. Europenii îi cred proști pe americani pentru că acceptă să trăiască fără asigurare de sănătate. Și fiecare își apără alegerile ca fiind „singura variantă corectă”. Ei bine, Sabine spune că poate că nu e despre cine are dreptate. Poate e doar despre valori diferite. În viziunea americană, libertatea înseamnă autonomie individuală, arme, mai puțină intervenție a statului, libertate de exprimare absolută. Mă rog, asta deja e foartre discutabil, în condițiile actuale, în care ești patriot dacă dai cu o bâtă de baseball în capul unui om al legii care păzește clădirea Capitolului și devii terorist dacă ataci cu aceeași bâtă o mașină Tesla. În viziunea europeană, libertatea înseamnă securitate socială, sănătate publică, educație gratuită, sprijin în fața riscurilor sistemice. Viziunea americană vine dintr-o istorie a frontierelor și războaielor de independență. A noastră vine dintr-o istorie a monarhilor și a sindicatelor. Nu e de mirare că vedem viața altfel. Și poate că exact aici e cheia: în respectul pentru alegerile celuilalt. În faptul că putem admira spiritul antreprenorial american și, în același timp, să fim recunoscători pentru solidaritatea europeană. Nu trebuie să gândim la fel. Dar e esențial să nu ne credem superiori. Pentru că libertatea nu înseamnă același lucru pentru toți. Și poate tocmai de aceea merită apărată. Chat GPT a zis că vine el cu ilustrația, cică a făcut nu știu ce îmbunătățiri la sistem. Nu pare.
Problema acum este că suntem luați cu asalt de niște nebuni care nu mai cred în diferențe, în opinii, în libertatea care încetează să mai existe când o afectează pe-a altora. Folosind furia și spaimele oamenilor, populiștii capitalizează electoral promițând soluții simple la probleme foarte complicate. Și cine nu e cu ei nu face parte din popor, pentru că ei reprezintă, nu-i așa, poporul.
Comentariile la emisiunea despre abuzurile lui Piedone sunt fix așa cum am spus în emisiune că vor fi. Adică, dincolo de tâmpiții de serviciu, pe ei nu-i iau niciodată în seamă, nu asta e treaba mea, mulți oameni spun: da, așa e, Piedone comite abuzuri, dar… ei bine, acel dar nu trebuie să existe. E ca aia: eu nu sunt rasist, dar…
Nu are cum să existe acel dar, dacă vrem o societate democratică, în care să putem vorbi de domnia legii. Nu poți repara un abuz cu un alt abuz. Nu există așa ceva, am mai încercat asta cu justiția, când procurorii comandați din sediul SRI au început să facă arestări abuzând legile și inventând probe. Ce s-a întâmplat știm cu toții. Dar o să vorbesc mai clar despre această atitudine în episodul următor, pentru că de ieri până azi am mai aflat o mulțime de lucruri pe care urmează să le verific.
Cum spuneam și în emisiune, foarte mulți aplaudă abuzurile unora câtă vreme nu sunt ei victimele acelor abuzuri. Democrația nu se poate consolida fără o muncă serioasă de educare a oamenilor dincolo de ceea ce se întâmplă la școală (trebuie să rediscutăm serios și ce se întâmplă acolo). Pentru că, indiferent de rezultatul alegerilor de luna viitoare, asta trebuie să facem la o scară mult mai mare decât în prezent: educație. Dacă nu-i echipăm pe oameni în următorii ani cu simț critic și cu niște valori foarte clare, astfel încât să nu mai aplaude abuzuri și abuzatori doar am amânat acum distrugerea democrației.
Kara, azi, ședință foto la plimbare.
Și datele zilei:
Somn: 7 ore și 37 de minute. Excelent. Nota 9.
Pași: 13.600.
Antrenament: Da, am exagerat azi. Tenis de masă, trei ore și un sfert. Am jucat o oră, apoi am făcut antrenament o oră și apoi am jucat din nou. Ceasul zice 2233 de calorii. desigur, n-are cum, să fi fost vreo 6-700 sute, lucrările lui Herman Pontzer vă pot lămuri cum stă treaba cu arderea caloriilor.
Mâncare:
9,15 omletă cu salată la cafenea.
poză
13.00 - o supă de dovleac cu lapte de cocos și niște resturi. Adică a fost și Radu acolo și mi-a lăsat el juma de bouyourdi, plus cartofii dulci de la Ivan, care a mâncat doar nuggets. Și m-am săturat, normal. Nu mai zic că mi-au plătit băieții mâncarea la mine la cafenea, mai sus de atât cu zgârcenia nu te poți duce. Sau poți încerca.
17,45 - un shake proteic
20,00 - un kefir, 150 grame somon afumat, două felii de pâine, un bol de fasole la borcan, de la Paula. A rezistat excelent peste iarnă.
Citit:
Urmează.
Văzut:
Un episod din Pulse. O serie pe Netflix, nici nu știu de ce am dat play. Dar trebuia să văd ceva cât am stat în boots, la recuperare.
Și mă uit la Petrolul - Sepsi în timp ce scriu textul ăsta. N-ar trebui să se permită combinația asta, o echipă să joace în alb complet, una în galben. Le deosebești destul de greu, cel puțin pe tabletă nu prea-ți dai seama ce și cum. Vai, cât de inconștient e Hanca!
Iată o opinie critica la teoria lui Pontzer, de la prietenul nostru comun Chat GPT.
---
Puncte forte ale teoriei lui Pontzer:
1. Bazată pe cercetare directă – Studiile făcute pe tribul Hadza sunt valoroase, fiind printre puținele care analizează metabolismul în societăți neindustrializate. Metoda „dublului apă oxigenat” folosită pentru a măsura consumul caloric este standardul de aur.
2. Conceptul de „compensare metabolică” e real – Există dovezi că organismul poate reduce alte procese (cum ar fi răspunsurile imune sau hormonale) în perioade de activitate crescută, pentru a păstra un echilibru energetic.
---
Critici și limite:
1. Generalizare excesivă – Pontzer extrage concluzii generale despre metabolismul uman plecând de la studii pe grupuri foarte mici, cum ar fi Hadza. Deși e fascinantă ca ipoteză evoluționară, nu e sigur că aceste reguli se aplică și în societățile moderne, unde dieta, stresul și mediul sunt complet diferite.
2. Subestimarea variabilității individuale – Mulți sportivi de performanță, militari, pompieri, maratoniști etc. ard constant peste 4000–6000 de calorii zilnic, fără ca organismul lor să „compenseze” până la limita sugerată. Asta sugerează că pragul metabolic nu e fix, ci influențat de antrenament, genetică și nutriție.
3. Nu explică bine arderea pe termen scurt – În timp ce teoria se axează pe „consumul caloric susținut pe termen lung”, Pontzer nu face clară distincția între adaptarea pe termen lung și vârfurile metabolice temporare. Astfel, unii cititori pot interpreta greșit și crede că e imposibil să arzi 4000+ calorii într-o zi, ceea ce e fals.
4. Aplicabilitate practică redusă în nutriție și fitness – Deși ideea unei limite metabolice e interesantă teoretic, în lumea reală, oamenii vor să știe cum să slăbească sau să câștige masă musculară. Teoria lui Pontzer oferă puține soluții practice pentru aceste obiective și poate chiar descuraja mișcarea („oricât ai face, corpul va compensa”).
---
Concluzie:
„Burn” este o lucrare fascinantă și provocatoare, care aduce un suflu nou în știința metabolismului. Totuși, teoria lui Pontzer trebuie văzută mai degrabă ca o ipoteză evoluționară interesantă, nu ca o regulă absolută a corpului uman. E utilă pentru înțelegerea echilibrului energetic în ansamblu, dar are limite importante în aplicațiile individuale sau sportive.
---
Vrei să vedem cum se compară teoria lui cu alte perspective din știința nutriției sau sportului?
Mi-a placut emisiunea!