Cui folosește tot acest spectacol? Și de ce schimb foaia cu jurnalul

Mi-am amintit azi cum e să stai în fața televizorului toată ziua. N-am stat toată ziua, dar, la fel ca multă lume, am dat pe un canal pe altul de când a apărut știrea cu Georgescu la Parchet cu mandat de aducere. E îngrozitor, nu am mai stat două ore pe canalele de știri de peste șase ani cred. Practic, n-am putut să fac nimic altceva în afară de asta și când am decis să opresc și să mă întorc la treabă aveam o stare foarte nasoală, eram nervos, agitat. Nu mai vreau, nu mai fac.

Acum despre știrea zilei. Grotesc spectacolul. Mă rog, îl avem pentru că a filmat șoferul lui Georgescu, altfel n-am fi văzut imaginile alea penibile. Și de ce nu-l suni să-l chemi? De ce nu mergi acasă să-l iei, îl oprești în trafic, l-ai urmărit deci? Ok, acuzațiile par pe hârtie foarte grave, putea să părăsească țara, n-ar fi fost primul care fuge de sub escortă. Dar aici miza e enormă, cred că s-ar fi prezentat dacă ar fi fost chemat. Și dacă nu, abia aia ar fi fost frumos și-ar fi mutat atenția de la subțirimea dosarului. Ok, proceduri, procurorii nu acționează (teoretic) pe baza percepțiilor publicului, am mai văzut asta de-a lungul timpului, dar tot cred că pe un subiect atât de sensibil, care a împărțit România în două și aproape că a aruncat în aer democrația și orice urmă de credibilitate a țării noastre în lume, era nevoie de niște pași mai bine calculați. De pildă, cum și-a calculat Georgescu salutul nazist la ieșirea de la Parchet: 

(poză furată repede de la Hotnews, e prea târziu să-i cer Mirelei de pe Inquam, unde avem abonament, nu se vor supăra oamenii, până la urmă, suntem toți plătiți de Soros)

Nu mă pronunț cu privire la dosar, nu am cum, nu sunt printre jurnaliștii care primesc azi informații din dosare de la procurori. Dar pot să spun cu credința că nu greșesc următoarele:

Cele mai multe dintre faptele de care e acuzat Georgescu acum sunt comise cu mult înainte ca acest personaj sinistru să-și depună anul trecut candidatura la președinție. Deci, instituțiile care au acționat azi nu și-au făcut treaba și nu pot fi considerate independente pentru că au acționat acum. 

Justiția din România a contribuit (și continuă se pare) la acumularea acestei furii imense a cetățenilor. Practic, în loc să fie acel canal prin care se mai potolește furia poporului, prin dosare bine făcute încheiate cu condamnarea mafioților, a hoților și a politicienilor corupți, justiția noastră clasează dosare și consemnează prescrieri de fapte pe bandă rulantă, din cauza unor cercetări prost făcute, probabil de cele mai multe ori intenționat. Că explicația cealaltă e prostia. Mai bine îi știm ticăloși decât proști. 

În timp ce se întâmplau toate astea, Kara:

Apoi, pentru cei care se bucură de ce s-a petrecut azi. Acțiunea asta îl ridică pe Georgescu, nu-l doboară. Susținătorii lui nu-l vor abandona, pentru că asta ar însemna să admită despre ei că s-au înșelat. Or, niște oameni care sunt orbiți de dragoste nu pot recunoaște că au greșit. Împrumutând retorica imbecilă a lui Vance, unii vor spune că dacă trebuie să-i arestăm și să-i interzicem pe cei care atacă democrația înseamnă că nu prea avem o democrație. Nu sunt de acord, Georgescu a încălcat legea de nenumărate ori și nu a fost pedepsit. Trebuie pedepsit, trebuie pus sub acuzare. Trebuia să fie pus de mult timp. Că aici e problema. Statul român nu și-a făcut datoria atunci când trebuia să și-o facă și a asistat complice la aceste repetate încălcări ale legii din partea lui Georgescu, din partea fasciștilor, a legionarilor, a celor care au tot crescut această mișcare în văzul tuturor și sub protecția oferită de oameni din sistem. La naiba, Georgescu îi numește colegi pe cei de la SIE. Vă reamintesc că polițiștii și jandarmii români îi păzeau pe legionari la Tâncăbești an de an când executau saluturi naziste și făceau prezența. Deci? Diana Șoșoacă a avut interzis la alegeri pentru fapte și declarații mult mai soft decât Georgescu. 

Mai putem avea deci încredere într-un asemenea stat, cu astfel de instituții, cu asemenea funcționari? Cum reclădim această încredere, subminată permanent de politicieni și de instituțiile care i-au abandonat pe cetățeni? Întrebări complicate, încerc să formulez niște răspunsuri în emisiunea de mâine, pe care trebuie s-o scriu și să o înregistrez foarte devreme, pentru că seara am confirmat participarea la Romanian Business Club, în București, e sold-out evenimentul, banii merg, după cum știți, la una dintre familiile de care avem grijă. 

Am mai luat o decizie. De mâine o să scriu mai devreme aici, din două motive. Primul este că de când cu acest jurnal nu mai pot fi în pat la cel târziu 22.30. Și îmi dau tot programul peste cap. Am ajuns să trec din nou frecvent de miezul nopții cu ora de culcare, ceea ce nu se mai întâmpla de destui ani. Așa că reconfigurez programul zilnic începând de mâine. Nu mai trimit textul mai târziu de ora 21, chiar dacă va fi mai scurt decât aș vrea, iar apoi intru în rutina de pregătire a somnului, cu citit și fără ecrane. Al doilea motiv este că am ajuns să trimit texte cu greșeli de scriere nepermise. Deși asta nu e o sarcină care mi-a fost impusă (ce spune Byung Chul Han, suntem propriii noștri sclavi, pentru că am devenit proiecte personale, iar burnoutul a ajuns o expresie a libertății). Iar textul de aseară a pus capac, am scris discuți în loc de discuții, membri în loc de membrii în aceeași frază. Astea nu sunt mici scăpări, e lipsă de responsabilitate și de respect a mea în primul rând față de munca mea. Nu mai zic că în ochii mei cei care scriu și vorbesc greșit în limba română nu sunt niște oameni frecventabili. Despre patrioți nici nu mai vorbim, că tot e toată lumea cu patriotismul în gură. Ce dovadă mai mare de patriotism decât să scrii și să vorbești corect în limba ta poate exista? Îi mai întrebam asta pe patrioții semianalfabeți, când voiam să fiu mai rău decât era cazul. De când cu acest jurnal fac ceea ce nu am făcut niciodată: să apăs butonul acela de publish fără să recitesc textul cu atenție. Nepermis, Dragoș.

Vă mai las o statistică din cartea doctorei Federica Amati, Every Body Shloud Know This, pe care am recomandat-o și ieri în special femeilor. E bună și pentru bărbați, și pentru adolescenți, dar și pentru persoanele de vârsta a treia. Uite cum stăm cu anii pe care-i putem adăuga vieții, în funcție de stilul de viață. 

Și datele zilei. 

Somn: 7 ore și 53 minute. Bine, dar deranjat și trezit de vreo două ori de ceva dureri după fotbal. Nota 8.   

Pași: 4700. N-am ieșit nici la plimbare cu Kara, mă doare foarte rău degetul mare de la piciorul stâng, e jale mereu a doua zi după fotbal.

Antrenament: Nu. Sunt la 30% din capacitate, sper să fiu apt mâine pentru tenis. Am forțat și cu sala sâmbătă și duminică, mă resimt cu totul. 

Mâncare: 

10.00: mixul meu 10 g. ovăz, 10 g. chia, 10 g in, 10 g. cacao pudră, 10. g cânepă, 30 g proteină vegetală, 3 gr. creatină. Lapte de ovăz. 100 gr. afine, o banană.

14,00: salată cu de toate, legume, avocado, frunze, supă cremă de conopidă cu fulgi de migdale, Curry cu năut. 

20.30: salată verde mare și niște cârnați vegetali pe care i-am găsit prin frigider. Nu mi-au plăcut, dar au mers cu muștar. Karei i s-au părut ok, că i-am împărțit.

Citit: 

Nu.

Văzut: 

Juma de episod din Agenția. Pe Sky.