Cum mergeam la întâlniri când nu aveam telefoane

Pe relaxare azi, n-am ieșit din curte. M-am trezit după zece, am cântat la chitară, am citit, am fost la sală (sala mea e un container amenajat în curte, pentru cine nu știe), am văzut meciul de baschet al seniorilor de la Vâlcea, mai strâns decât mă așteptam. Și cred că ne băgăm la un film acum. 

Aseară, eram la sală, m-am uitat pe programul de la cinema și i-am scris Monicăi să o întreb dacă mergem la film. Eu propun de patru ori pe săptămână, ea acceptă o dată, e bine. Și a zis da. Era 18,30, filmul era la 19,20. Am băgat turbo la sală, la 19,30 ne-am întâlnit la casa de bilete, am luat floricelele, am intrat în sala de cinema, cum ne-am așezat a început filmul, sincronizare perfectă. Partea amuzantă a fost că m-am urcat în mașină să plec de acasă și mi-am dat seama că nu am telefonul. Și am avut un moment în care am zis: dă-l încolo, mă duc fără telefon și am pornit. După ce am ieșit din cartier m-a cuprins anxietatea. Aoleu, fără telefon n-am bani! Lasă, că are Monica. Fără telefon nu ne putem suna, cum ne întâlnim? Ce, mă, cum ne întâlnim? Am început să râd ca prostul, spunând cu voce tare: dar acum 30 de ani cum te întâlneai, fraiere? Că vorbeai și cu trei zile înainte și stabileai o întâlnire. Aia e, dacă nu apărea însemna că avea ea un motiv, stăteai juma de oră, o oră acolo, cu o floare în mână, apoi te duceai înapoi acasă, supărat, normal. Trebuia să ai răbdare ca să afli de ce n-a venit. Te duceai a doua zi la ea la clasă sau la ea la școală. Pentru că, chiar dacă ea avea telefon, nu-l obțineai, tati, imediat. Trebuia să muncești serios pentru asta. Și chiar dacă ajunseseși în punctul în care să-i știi numărul de acasă, nu puteai suna la ea aiurea, bună ziua, sunt Costel, vreau și eu cu Maria. Că dacă răspundea tac-su puteai să-ți iei adio de la orice fel de întâlnire pe viitor. Trebuia să știe fata când suni, să fie lângă telefon, că dacă tac-su era nebun trebuia să suni când nu era babacul acasă, că o băgai pe fată în belele. Cum adică te-a sunat un băiat? Jap-jap, două palme. Cine credeți că sunt parte din extremiștii de azi? 

Mi-aduc aminte, prin liceu, am plecat după o fată cu care corespondam (prin scrisori, da!) la Târgu Mureș. Ea avea telefon fix, aveam numărul ei în minte, dar cumva l-am uitat când am ajuns acolo. Și îl aveam notat acasă, într-un caiet. Așa că aveam doar o adresă când am ajuns în gară. Era șapte dimineața, ceva de genul ăsta. Și uite-l pe Dragoș, chiaun de pe drum, luat la mișto de vreo trei taximetriști (n-aveam bani decât de întors acasă și de halit ceva), întâi așteptând să se deschidă magazinele, apoi intrând și întrebând de strada respectivă. Și primind numai ’’nem tudom’’ drept răspuns. Am găsit până la urmă adresa, după câteva ore. Pe fată nu mai știu cum o chema. De fapt, din toată treaba asta îmi amintesc doar cum am căutat disperat adresa într-un oraș în care mi se părea, în mintea mea de copil prost, că toată lumea e împotriva mea. 

Dar aseară am întors mașina și mi-am luat telefonul. N-am avut deci curaj să merg până la capăt. Incredibil cât de legați suntem de mizeriile astea. Așa că încerc să las cât mai puțină atenție în telefon. Azi, am mai făcut un pas: am dezactivat rețelele de pe telefon. Deci, dacă vreau să intru, trebuie să am cu mine tableta, să o deschid și să intru. Mă amuză că oamenii îmi trimit chestii pe messenger (cred că nu mai am de mai bine de doi ani) și apoi mă sună să îmi spună că mi-au trimis ceva. Cum a făcut Marote azi, deși el știe că n-am messenger. Nu-l mai am. Și nici Threads nu am. Și nici Tiktok, ceea ce îi enervează pe toți cei care îmi trimit zilnic chestii la care să mă uit (cel puțin douăzeci în fiecare zi, iar eu răspund sec: nu am Tiktok). Mă duc, că-mi ia Kara locul pe canapea.

Și datele zilei. 

Somn: 9 ore și 21 de minute. Ca un porcușor. Foarte bine. Nota 9.

Pași: 3.600 până acum, mă felicit că n-am forțat ieri cu tenisul, sunt mult mai bine azi cu piciorul.  

Antrenament: Da. Forță, am făcut și aseară, am băgat și azi, încerc o perioadă cu patru antrenamente pe săptămână, undeva la 40 de minute (azi am băgat și 20 de minute un program de mobilitate și izometrie), împărțind grupele, astfel încât să ating fiecare grupă de două ori pe săptămână cu câte șapte-opt serii. 

Mâncare: 

10.30 - trei ouă fierte, icre și două lipii. 

17,30 - Ne-a făcut prietenul Paul pește. Borș de pește, saramură de crap, caras prăjit. Plus mămăligă, se știe. 

20.30 - shake proteic cu o banană

Citit:

Cât timp înfloresc lămâii - de Zoulfa Katouh, nici nu știu câte pagini, vreau să o termin azi. 

Plus ceva articole de psihologie sportivă, pentru disertație. Nu cred că apuc să o termin și să fiu și mulțumit de ea până luna viitoare, o las pe toamnă dacă nu mă încadrez.

Văzut: 

Azi, nimic până acum. Aseară am ajuns la cinema cu Monica, am văzut Amatorul, foarte mișto, cu Freddie Mercury tocilar care începe să omoare criminali. Rami Malek e foarte bun.