De ce sunt danezii atât de departe. Și când era să conducă prima dată țara un bețiv și-o curvă?

Mai scurt în seara asta, așa o să fie duminica, măcar datele zilei să le public, că am de scris și textul pentru newsletter-ul Starea săptămânii, care de acum pleacă lumea la peste 25.000 de oameni. Sper să-i inspirăm în continuare și să vină măcar în vizită și pe-aici.

Full și azi, mă simt destul de obosit. Am dormit însă iar peste nouă ore și m-au ținut bateriile să le fac pe toate. Am fost la meci dimineață, la 11, unde băieții mei i-au dezintegrat pe cei de la Iași, în Liga 1, unde noi, cum vă ziceam, jucăm doar cu copiii. Era 26-8 după primul sfert, am mai pus câteva chestii la punct pentru ce urmează la U19 și în final a fost 90-53, un meci în care am rulat întregul lot și am avut grijă să nu ne lovim, că astea-s cele mai periculoase meciuri, când diferența e atât de mare. Aici, Pătrățel în acțiune:

Apoi am fost la mama, care mi-a povestit două faze foarte tari, din 90. Taică-miu a fost la Revoluție, și la Ploiești, unde-a sudat tăticul Robertei Anastase porțile la Uzina 1 Mai, și-n București, dar a refuzat apoi, după ce-a căzut nemernicul de Ceaușescu, pe care mulți tâmpiți l-au plâns și azi, să facă parte din orice fel de comitet de inițiativă, e conducere, treburile alea în care s-au băgat toți profitorii și nemernicii și papagalii care au prins momentul și au primit apoi tot felul de beneficii. Al meu s-a certat atunci cu mulți prieteni, pe care i-a acuzat că au profitat de Revoluție, pe care n-au făcut-o pentru libertate și pentru un viitor mai bun pentru copiii lor, ci pentru avantaje materiale. Mă rog, un idealist al meu, de-aia a și găsit probabil alinarea în băutură. E, fazele pe care mi le-a povestit mama. Prima, în care tata l-a scăpat pe un inginer de furia unor muncitori revoluționari, care erau supărați că inginerul le-a făcut observație că muncesc cu sticla de băutură pe strung. Ca să vedeți cum interpretaseră unii libertatea. Până să cadă Ceașcă, era interzis să bei la locul de muncă. Erau controale, dacă erai prins ți se desfăcea contractul de muncă. Nu că nu te mai angajai în altă parte după. Dar era decret în sensul ăsta. E, după căderea regimului, acei muncitori credeau că de acum sunt liberi să se matrafoxeze la lucru. Și povestea mama cum al meu, strungar de meserie, cu liceul făcut la seral, altfel și el mare consumator, le explica colegilor lui ce înseamnă de fapt capitalismul și că despre asta a fost revoluția, să putem vorbi ce vrem, să ieșim din țară când vrem și că nu mai conduce clasa muncitoare, ci conduce domnul inginer, conduc ăștia cu școală. Nu le-a plăcut multora.

Și a doua poveste e tot de atunci, când o tipă, macaragistă, care fusese și la Revoluție, venise să-l ia pe tata să meargă la Primărie, că se fac liste, se organizează noua putere. Și Emil al meu, care, mai ales când era treaz, avea simțul ridicolului, n-a vrut să meargă. Toată faza avea loc în pauza de prânz, când tata mergea la mama (doamna ingineră) în secție, ca să mănânce împreună răbdările prăjite pe care le aduseseră de acasă. După ce-a plecat macaragista revoluționară, tata, care nu era un tip corect politic, mă rog, nici nu exista asta atunci, zice: ”Cum ar fi să conducă țara un bețiv și-o curvă!” Sigur, s-a întâmplat, dar mai târziu.

Nu era prea aglomerat pe drumul de întoarcere de la Măgurele. Na, ianuarie, nu mai are lumea cașcaval.

Am trecut apoi din nou pe la cafenea, unde era full. Am încercat să ajut ducând câteva cafele și farfurii (un macedonean mi-a spus într-o română perfectă că mă urmărește de mult timp și că îi place emisiunea), dar mai mult încurcam, așa că am făcut două poze și am stat de vorbă cu niște oameni buni și am tăiat-o acasă. Kara nu se simte bine, n-a mâncat azi, dar mai are astfel de zile. Are și o tuse nasoală de câteva zile, îi dăm ceva pastile.

Dar a mers cu mine la sală spre seară, unde a mai făcut o boacănă. Doamna Elena ne-a făcut, în partea de curte în care Kara nu are acces decât împreună cu unul dintre noi, că strică tot, un mic brăduț cu o instalație, cu o sanie, un om de zăpadă, niște cutii de cadouri, globuri… un mic decor de iarnă. E, în sanie era un Moș Crăciun pe care Kara îl pândește de o lună. Acum, într-un moment de neatenție din partea mea, l-a prins și i-a rupt capul. Când am certat-o avea o față gen: frate, poți să-mi faci ce vrei, n-am putut să mă abțin, n-ai văzut cum se uita la mine? Mare minune că bradul din casă a scăpat anul ăsta. L-am strâns și l-am bgat în cutie joi fără permisiunea Monicăi. Care s-a supărat și a zis că dacă ninge zilele astea ea face bradul la loc.

Am și reușit să fac unul din cele trei proiecte pentru săptămâna viitoare, deci ar trebui să fie totul în regulă. A, pentru cei interesați de zona asta de performanță sportivă, psihologie sportivă. Studiez foarte serios modelul ”team Denmark”. Plecând de la el dezvoltăm, eu și Anca, un model de viață bună, care va fi de fapt cartea despre sănătate pe care o scoatem în acest an. E, fiți atenți la ce distanță sunt acești oameni de noi, de felul în care noi înțelegem să facem orice în societate:

”Nivelul 1 – Viziunea și obiectivele intervențiilor psihologice sportive

Echipa de psihologie sportivă face parte din Team Denmark, a cărei misiune generală este de a transforma Danemarca în „cel mai bun loc din lume pentru a fi sportiv de elită”, urmărind acest scop într-un mod responsabil social. Obiectivele specifice ale echipei de psihologie sportivă sunt:

1. Asigurarea faptului că sportivii de elită danezi dobândesc competențele mentale necesare pentru a performa la cel mai înalt nivel internațional.

2. Crearea unor medii de antrenament de clasă mondială pentru sportivii danezi.

3. Garanția că sportivii de elită își găsesc sensul și valoarea vieții în cariera lor sportivă, precum și dezvoltarea abilităților necesare pentru a reduce riscul de stres și burnout.

4. Construirea unui limbaj comun în psihologia sportivă între profesioniști, antrenori și sportivi.

5. Optimizarea lucrului în echipă și crearea unor culturi câștigătoare în cadrul echipelor naționale daneze.

Nivelul 2 – Convingerile și valorile de bază

Activitatea echipei de psihologie sportivă se bazează pe o serie de convingeri fundamentale despre sportul de elită, sportivi, antrenori și performanțele acestora dintr-o perspectivă psihologică. Aceste ipoteze, deși rareori exprimate explicit, ghidează modul de lucru al echipei. Cele 10 principii de bază sunt:

1. Nu există scurtături. Psihologia sportivă eficientă necesită antrenament constant, care trebuie să devină o parte naturală a rutinei zilnice a sportivului.

2. Performanța de vârf cere abilități psihologice solide, dar chiar și cei mai bine pregătiți sportivi pot trece prin momente de criză.

3. Sportivii de elită sunt sportivi de elită 24/7. Echipa se concentrează atât pe viața sportivă, cât și pe identitatea din afara sportului.

4. Mediul sportiv trebuie optimizat. Intervențiile nu se limitează la sportivii individuali, ci implică și echipa și organizația din jurul acestora.

5. Îndoiala și îngrijorarea sunt firești. Puterea mentală constă în acționarea în conformitate cu valorile personale, în ciuda gândurilor și emoțiilor dificile.

6. Adversitatea este o parte naturală a sportului de elită și trebuie să fie privită ca o oportunitate de creștere, nu ca un declanșator al crizelor.

7. Antrenorii joacă un rol central în integrarea psihologiei sportive în rutina zilnică și în competiții, dar confidențialitatea rămâne esențială.

8. Relațiile solide sunt fundamentul intervențiilor bune. Este crucial ca psihologii să fie prezenți în mediul sportivilor și să fie considerați parte naturală a echipei.

9. Competițiile importante amplifică emoțiile și gândurile. Psihologii sportivi trebuie să fie activi în susținerea sportivilor în aceste contexte.

10. Un psiholog sportiv bun este orientat către dezvoltare continuă, participând la supervizări, conferințe și proiecte de cercetare.”

Uite și modelul:

Cine vrea mai mult de-atât să îmi spună și pun la dispoziție cu mare plăcere.

Săptămâna asta a venit la cafeneaua din București o doamnă care ne-a lăsat declarația 230 completată pentru Starea nației. Are 75 de ani.

Și datele zilei, desigur. Pfai, ce târziu e! Sper că dormiți la ora asta, da?

Somn: ca un prunc, 9 ore și 35 de minute. Tip: de când țin o pernă între picioare și una în brațe au dispărut problemele de spate.

Pași: Foarte puțini azi. 5.200. Am zis că ies cu Kara seara, dar nu-i arde, stă covrig pe canapea.

Antrenament: forță, mai lejer, greutăți mai mici, repetări mai multe, 650 kcal.

Mâncare:

10.00: trei ouă fierte, 150 grame somon, măsline, două felii de pâine integrală, hrean. Uite și platingul:

15,30 - supă cremă de conopidă, paste integrale cu pesto și roșii uscate. Desert: un iaurt îmbogățit cu 150 de grame de afine.

19,30 - un shake proteic - 35 gr. proteină vegetală din mazăre. O banană.

Citit: cursuri și articole științifice de psihologie sportivă (na, sesiune!).