Despre lupta pentru atenție. Și tu cum te-ai jucat azi?

O duminică plină de activități, în care am ieșit din casă doar la plimbarea de seară. În rest, am avut cursuri de la 10,30 la 16.00, apoi am văzut o porcărie de film, după care am băgat sală. Ăsta e avantajul când le ai pe toate într-un singur loc, pentru că aproape sigur nu m-aș fi târât azi până la o sală de forță din oraș. E motivul pentru care am investit să am tot ce-mi trebuie pentru mișcare acasă. Nu mai există scuze. Teren de sport, instalație de Calisthenics, sală cu toate echipamentele necesare, doar trebuie să decid ce vreau să fac. N-am chef de sală, ok, fac zece minute la sac (probabil cel mai consumator de energie exercițiu pe care-l poți face), mă intind pe barele alea de nebun, stau atârnat, stau cu capul în jos, inele, trx, frânghii, paralele, fac ceva cu greutatea corpului, ușor. Sau plimb o anvelopă uriașă prin curte, ori sar coarda (probabil cel mai mișto exercițiu pe care îmi pare rău că nu-l fac zilnic, dar acum, odată cu căldura, reiau și acest obicei atât de tare), fie iau mingea de baschet și arunc la coș, mingea de fotbal și mă joc cu ea (trag la poartă sau chiar la coșul de baschet, unde încerc să bag mingea cu piciorul după ce alerg ținând duble și șutând din ce în ce mai sus, râd ca prostul când dau vreo chiflă, o implic și pe Kara câteodată, care a învățat că nu poate mușca mingile bune, cu care ne jucăm eu și Robert, îmi fac singur tot felul jocuri, inventez tot felul de tâmpenii care mă amuză și îmi țin atenția acolo.

Fără telefoane, fără griji, fără vreo presiune, doar joacă și bucuria deplină pe care o aduce joaca asta. Și mă bucur atât de mult că pot să mă mișc. Să merg o dată pe săptămână la fotbal, de două ori la tenis de masă, de cel puțin două ori să fac forță și în rest să îmi aleg singur ce mă joc. Când ajungi să vezi așa mișcarea, ca fiind joaca asta atât de importantă nu doar pentru sănătatea fizică, ci și pentru sănătatea mintală, atunci obstacolele dispar, barierele se ridică. Ești un copil care se joacă. Mulți se iau prea în serios și cred că joaca nu mai e pentru ei. Sunt mari. Și au chestii mult mai importante de făcut. O prostie. Putem face toate chestiile importante din lume fără să uităm că trebuie să ne și jucăm. Eu am grijă de mine și de sănătatea mea nu pentru că vreau să trăiesc o sută de ani, ci pentru că vreau să pot să mă bucur cât mai mult de libertatea pe care o oferă mobilitatea fizică și de bucuria pe care o am când mă joc. Trebuie să fii al naibii de ignorant ca să pierzi astea, ca persoană fără probleme de sănătate. Eu am fost aproape, am crezut și eu că fericirea e în chefuri și în nopți pierdute și-n alcool și-n munți de mâncare și într-un burtoi din ce în ce mai mare, dar am reușit să-mi dau seama la timp care-s lucrurile cu adevărat importante pentru mine. 

Mă uit la ce face Ionuț Stancovici, care ajută persoane cu dizabilități să schieze, să înoate, să meargă cu caiacul, tot felul de nebunii incredibile pentru situația în care se află acești oameni aruncați la marginea societății de instituțiile statului și văd bucuria imensă a acelor oameni care trăiesc senzații pe care credeau că nu le mai pot trăi. 

Mai scriu doar puțin, pentru că mă amenință Kara:

Din păcate, lupta corporațiilor pentru atenția noastră e atât de acerbă, încât a ajuns să fie aproape imposibil, dacă nu exersezi zilnic disciplina, să poți să mai fii atent la lucrurile cu adevărat importante. În lumea asta în care centrul activității economice s-a mutat de la firmele care manipulează atomi la cele care manipulează biți, cum spune Chris hayes, în Cântecul sirenelor, atenția a devenit cea mai importantă resursă. E greu, dar ne-o putem lua înapoi. Așa cum putem distruge o companie precum Tesla luând decizia să nu cumpărăm nici acțiuni și nici produsele acestei companii, la fel ne putem recupera atenția pentru a o folosi în avantajul nostru. E o mare diferență între informație și atenție. Și Hayes vorbește despre asta în carte folosind un exemplu dat de Lawrence Lessing, un teoretician al Dreptului. El spune așa: dacă pun o masă de picnic în curte și vecinul meu îmi fură ideea, punând și el o masă de picnic în curtea lui, experiența mea nu se modifică foarte mult. Dar dacă vecinul îmi fură masa de picnic, ei bine, asta îmi va face viața mult mai grea. Lawrence folosește exemplul ăsta pentru a arăta diferența dintre proprietatea fizică și cea intelectuală. Dar poate fi folosită și pentru atenție și informație. Ideea mesei e informația. Atenția e masa de picnic reală. Informația e infinită, atenția e limitată. Și de-aia e bun un jurnal. Îți arată unde-ți duci atenția, cu intenție, în fiecare zi. Nu, nu e un text care să promoveze cartea Atenție cu intenție, am vândut aproape 20.000 de exemplare, e mai mult decât am sperat. Nici ieri, nici azi n-am văzut vreo știre, n-am intrat pe rețele decât de vreo două ori, câte cinci minute, habar n-am ce s-a întâmplat, ce s-a declarat, mă pun la curent mâine dimineață. Somn bun. 

Închei cu o imagine pe care mi-a trimis-o azi Lavinia, de la cafeneaua din Ploiești. Mulțumim pentru toate cuvintele frumoase, abia aștept să deschidem și hubul nostru cultural.

Ne vedem mâine, la live, ora 18. Cei care nu veți fi la joacă la ora aia.

Și datele zilei: 

Somn: 8 ore și 18 minute. Bine, foarte bine. Nota 9. 

Pași: 7800, am ieșit la plimbare cu Kara după sală. 

Antrenament: Da, forță. Fără picioare, am descoperit azi că am o mare și urâtă vânătaie pe bicepsul femural, a văzut-o Monica dimineață, probabil voi sări fotbalul de marți. Nu simt nimic la mers și alergare ușoară, dar mă ține dacă forțez. 

Mâncare: 

10,00 - trei ouă fierte, salată, două felii de pâine, tofu. 

17,00 - macrou cu sos de roșii și mămăligă. A făcut Monica o rețetă pe care am găsit-o eu săptămâna trecută și mi-e gândul la ea de atunci, dovadă că luasem macrou. 

20,30 - o banană, unt de arahide, un shake proteic.  

Citit:

Am avut școală de la 10.30 la 16.00, sper să apuc să bag ceva acum. 

Văzut: 

O porcărie închiriată pe Rakuten, Classified, aveam nevoie să stau pur și simplu și să nu fiu nevoit să gândesc deloc, după ore. Monica și Kara au fost mult mai cîștigate, ele au reușit să adoarmă repede.