Dictatura consumatorilor? Mulțumim, Regele nostru! Și ce îi făcea Musk lui Trump în Teslă

Scriu cu un ochi la meciul Clujului la Valencia. Baschet, da. Fotbal doar joc în ultima vreme, foarte rar mai găsesc timp de pierdut și chef să mă uit la un meci întreg de fotbal. Mai văd rezumatele, câteodată. Mi se pare că fotbalul a devenit foarte greu de privit. Iar campionatul României e jale. Cică de ce nu merg oamenii la stadion. Ce să faci acolo? Dincolo de faptul că în multe locuri nu poți să bei o apă pentru care nu stai la coadă toată pauza, nu există evenimente create în jurul meciului pentru oamenii care vin la stadion. Nu mai zic că nimic din teren nu transmite bucuria fotbalului și faptul că el ar fi jucat în vreun moment și pentru cei care se află în tribune. Deci, mai bine baschet. Le dau spaniolii cu terenul în cap clujenilor. Singurul român din teren e naturalizarul Richard. Că așa e când ești o mașină de tocat bani. Ai atâtea milioane de euro (Clujul are buget triplu față de orice altă echipă din Românie) și le bagi pe toate în echipa de seniori, în loc să investești într-un program mișto al comunității și să crești copii.  Dar, na, fiecare cu viziunea lui despre cum trebuie făcute lucrurile. Clujul a adus multă imagine României cu participarea în cupele europene în ultimii ani. Și investițiile de acolo au crescut și nivelul competiției interne, dar avem un campionat în care există patru-cinci echipe cu indulgență. Celelalte își propun doar să supraviețuiască, toate bazându-se în principal pe banii veniți de la comunitate, prin Primărie sau Consiliul Județean, plus ceva sponsorizări private, de la niște nebuni. Din păcate, nici aici nu există lume la sală în cele mai multe locuri. Acolo unde există interes și se investește pentru a-i aduce pe cetățeni la meciuri rezultatele apar. Exemplul cel mai bun este Piteștiul, unde când s-a creat spectacol la sală și echipa a avut buget și victorii, oamenii au început să vină. Dar cea mai mare problemă e lipsa jucătorilor români. La cele mai multe echipe românii, chiar dacă sunt în lot, nu sunt jucători importanți, nu au rol, cum se spune. Joacă doar pentru că există o regulă impusă de Federație. Și au în ofensivă doar rolul de a întinde terenul de cele mai multe ori. Implicat fiind  destul de serios în fenomen, de multe ori am senzația că se încearcă ținerea în viață a acestui sport doar ca să plătim niște jucători străini, care sunt alții de la an la an. Ce legătură să faci cu publicul? Ce susținere să ai din partea autorităților, a sponsorilor locali? Ce pui tu pe masă? Niște sportivi plătiți de trei-patru ori mai bine decât jucătorii locali? Da, sunt mai buni, e clar. Merită acei bani. Dar care e scopul în final? Că dacă s-ar bate oamenii pe bilete să-i vadă pe acești sportivi ar fi ok. Dar nu se întâmplă. Sunt echipe cu bugete de unul, două milioane de euro și 200 de oameni în sală, la meciuri. Eu aș pune regulă cu trei români în teren permanent și nu mai mult de trei străini în lot. Aia e, cine vrea Europa, precum Clujul, își face lot pentru acolo, și începi să produci jucători, legi cluburile de comunitate (ce încercăm să facem noi la Ploiești, dar nu prea ne iese, deși măturăm toate titlurile naționale la juniori în ultimii ani). Altfel, nu văd sensul. Pe de altă parte, dacă n-ai echipă de seniori locală niciun copil de perspectivă nu stă la tine. Pleacă unde are șanse să joace și la seniori. Fără acei copii, nu vin nici titlurile alea la nivel de juniori, cu care ne mândrim noi în ultimii ani. E complicat, nici nu știu de ce am intrat în amănuntele astea. Ce voiam să vă spun e să dați copiii la sport, îi pregătește pentru viață mai bine decât orice altceva. 

Nu vor ajunge Hagi, dar au mari șanse să devină oameni buni, capabili să creeze soluții la problemele pe care viața asta din ce în ce mai complicată le ridică și le schimbă permanent. Hagi a primit azi Steaua României în grad de Cavaler, cea mai înaltă distincție pe care o poate oferi statul român. Întrebarea e de ce n-o avea deja. Mulțumim, Gică, chiar dacă n-o să-ți putem mulțumi cu adevărat niciodată.  

Am vorbit azi, la interviul live pe care-l fac în fiecare miercuri, cu Bianca Felseghi, de la Pressone, despre situația asta cu militari, polițiști, jandarmi plecați pentru o perioadă să lupte în armata privată a lui Potra. Dacă iei toate materialele publicate de presa independentă, care ajung greu în mainstream, concluzia e înspăimântătoare: nu doar că ăștia foloseau pentru armata lor privată soldați, polițiști, jandarmi pregătiți de statul român, dar îi luau acolo cu permisiunea celor care conduc diverse structuri din MAI, din MApN. Și serviciile de la nivelul acestor instituții închideau ochii. Pare, acă pui lucrurile cap la cap, că oameni precum Potra beneficiau de tot sprijinul autorităților din România. Mi se pare foarte grav. Tălâmbul ăla de Tîlvăr, ministrul Apărării, spune că nu știe dacă și câți militari au plecat și că e într-un moment de reflecție, apoi va veni cu un răspuns, Jandarmeria ia o bâtă și dă cu ea în baltă, spunând că legea nu zice clar că n-ai voie să-ți iei fără plată ca să mergi să lupți în altă țară. Superb. Adică, la faza asta există prostie și apoi există conducerea Jandarmeriei Române. E de văzut câți oameni viza Potra cu acel mesaj audio prin care le cerea soldaților să iasă cu arma împotriva superiorilor, împotriva statului, împotriva ordinii Constituționale? 

M-am menajat azi cu mersul și cu efortul. Mă ține destul de rău gamba dreaptă, am băgat antiinflamator local, m-a durut și săptămâna trecută după fotbal, dar acum e mai nasol. Sper să fie doar o întindere. Sper să pot juca tenis mâine și poimâine fără să forțez. 

Citeam în presa internațională despre cât de nasoală e situația pentru Musk și pentru bogații lumii, dar în special pentru bufonul ăla drogat de Musk, dacă Trump a transformat Casa Albă într-un mare showroom Tesla și le spune americanilor să cumpere, ca să-i refacă micului fan nazist averea. Trump, care spunea că nu există nimic mai nasol decât mașina electrică. Dar înghiți orice broască pentru suma corectă. Și a mai zis Trump și că e infracțiune și va fi aspru pedepsită (cred că cu pedeapsa cu moartea, adică de ce nu?) orice relație nepotrivită cu o mașină Tesla. Cum ar fi relația dintre o persoană care dă foc unei mașini Tesla, cum se tot întâmplă. De când face pe șmecherul prin Casa Albă, Musk a pierdut peste suta de miliarde din averea aia a lui. Aici, dacă ați văzut, pare că Musk tocmai s-a oprit să ia un pic de aer, urând să-și reia treaba în poala lui Trump.

Ce vremuri ciudate trăim! Pe de altă parte, devine din ce în ce mai clar că nu ne așteaptă deloc vremuri bune. Și trebuie să ne pregătim, că mai bine să fim pregătiți, decât să nu fim pregătiți. Se termină probabil cea mai bună perioadă prin care a trecut omenirea. Și cea mai liniștită. Democrația nu a venit la pachet cu prosperitate în multe locuri, iar oamenii confundă regimul politic cu cel economic, așa că vor altceva. Dar să știți că eu sunt optimist. Pentru că atâta vreme cât scopul puternicilor lumii este profitul cu orice preț, noi putem controla jocul. Noi suntem consumatorii. Dacă noi decidem să nu mai consumăm anumite produse, îl lăsăm efectiv pe drumuri pe unul ca Musk. Sunt suficiente două-trei exemple mari. Și că refer aici la sancționarea clară, cu direcție, cu scop. Nu cumperi Tesla, nu mai comanzi pe Amazon, de-astea. Că nu e în interesul nostru să rămână mulți oameni fără locuri de muncă. Dar o scădere cu 30% a vânzărilor pe anul ăsta va avea efect. Cu oamenii postând pe rețele: obișnuiam să cumpăr asta de acolo, dar n-am mai făcut-o, pentru că nu-mi place poziția firmei față de mediu. Sau o anumită poziție a patronului. Pentru că limba profitului este singura pe care acești oameni o înțeleg. Și chiar dacă e destul de greu în vremurile astea să-i faci pe oameni să acționeze împreună, eu cred că se poate. Ba, cum am spus și la o întâlnire recentă cu antreprenori, cred că viitorul este al firmelor care știu foarte clar de ce fac ceea ce fac. Iar acest de ce n-are legătură cu profitul, ci cu comunitatea, cu binele celor mai mulți. Putem redefini capitalismul, poate fi ăsta drumul către libertate, cum îl numește Stiglitz în cea mai recentă carte. 

Și datele zilei. 

Somn: 6 ore și 58 de minute. Nota 8. Adorm greu după fotbal. Dar a fost bine. 

Pași: 4200. 

Antrenament: Nu, pauză.  

Mâncare: 

10.00: mixul meu. 

14,30: salată mare cu verdeață, legume, avocado, supă de broccoli, adică asta, 

poză

varză a la Cluj (la Cafenea). 

20.30 paste cu pesto. 

Citit: 

Din materialele Superscrieri, sunt în juriu acolo și în acest an. 

Văzut: 

Un pic din Valencia - U Cluj, în timp ce scriam acest text.