Generația de bulan. Plăcerea răzgândirii. Și care-i treaba cu caloriile
O sâmbătă plină. Cu bune și cu rele. N-am dormit deloc bine, m-am enervat prea tare aseară la meciul României, am fost la școală dimineață, pentru un exercițiu practic, pe care l-am ținut la cabinetul profei, deci a trebuit să conduc până la București. O dată pe lună e ok. Nu știu cum de am putut să fac asta vreo 13 ani fără întrerupere. După curs am trecut o fugă pe la cafeneaua din București, să-i văd pe Larisa, pe Marote, pe Andra și pe Grecu. A, pe Victoria am văzut-o pentru prima dată zâmbind, ceea ce e bine. Apoi am ajuns în Ploiești și am oprit la studio, pentru că nenea Remus a venit să mai facă niște modificări și să completeze ce mai era de completat. Numai bine că m-am dus, că un racord de la o chiuvetă cedase (nou, abia montat) și cursese deja destul de multă apă. Am oprit de la robinetul de sub chiuvetă, arătându-i Monicăi crăpătura mea sexy, ca orice instalator care se respectă mai ales când se bagă sub chiuvetă, și apoi am strâns apa de pe jos cu mopul. Seara am trăit emoții puternice cu seniorii, la baschet, în sala Olimpia. Fără cei mai importanți doi jucători, accidentați, dar și cu multe decizii ciudate și neinspirate venite de pe bancă, am pierdut cu Constanța la limită, după ce am controlat meciul în cea mai mare parte.
Dar ce m-am enervat aseară, la meciul României!
(Cei care nu sunteți cu fotbalul puteți sări direct la partea cu caloriile)
(Poza e de la oamenii de la Inquam Photos, cu care noi avem contract de ani buni și care fac o treabă excelentă)
Dacă și voi v-ați enervat la meci, asta e bine, înseamnă că ne pasă. Tribunele sunt pline și prietenii se strâng laolaltă să privească din nou meciurile unei naționale care a livrat rezultate incredibile dacă ne raportăm la valoarea scăzută a jucătorilor care alcătuiesc atât baza de selecție cât și lotul lărgit. Speram să meargă și aseară. Dar n-are cum să meargă la infinit. Mai speram că acești băieți vor trage de ei să facă ceea ce nu le iese de ceva timp la echipele lor de club, un meci bun. Fie și doar pentru a-l mulțumi pe Mircea Lucescu. Mizam pe rușinea băieților. Bă, intră legenda aia în vestiar, om la 80 de ani, și se uită la noi după haosul ăla din teren, că n-am putut să legăm trei pase ca lumea. Se pare că nu e cazul. Limitele acestor băieți sunt evidente și nu poți fenta fotbalul doar cu suflet și cu mult bulan, cum s-a tot întâmplat în ultimul timp. Trebuie să pui osul, tată, să știi ce ai de făcut și să și faci. Dar când sare varza din tine ca din colțul mesei e clar că n-ai cum să câștigi. Sigur, am fi putut, dacă primeam acel henț. Na, sunt zile și zile, meciuri și meciuri. Poți să joci incredibil de prost și să câștigi, am tot avut de-astea. Dar de cele mai multe ori când joci foarte prost nu câștigi. Pentru că fotbalul e nedrept doar uneori. Și cu toate că m-am enervat și supărat, cred că e foarte bine că acest rezultat vine acum. Pentru că Lucescu nu putea să facă mari schimbări într-o echipă care mergea. Acum le poate face. Îl poate înlocui pe Niță din poartă. Mulțumim pentru tot, omule, ai fost senzațional de multe ori, dar nu mai merge în fotbalul de azi să dai absolut toate pasele cu piciorul greșit, să ieși aiurea și să îți pui echipa în pericol de fiecare dată când ai sau nu ai mingea. Apoi, îi poate strânge mâna și lui Burcă, e clar că nu mai poate și că e o bombă cu ceas de la primul fluier. Apoi, poate încep să joace doar cei care merită și cât merită. Man, de pildă, care se crede mare sculă deși el nu mai prinde echipa antrenată acum de Chivu ar putea să înceapă și la națională meciul pe bancă. Păi, și cine să joace, domne, spun unii. Simplu. Cei mai în formă jucători care se ridică la un nivel considerat ok de antrenor. Știu, e vorba de un grup pe care îl formezi, la care și cu care se lucrează, dar când vezi că unii profită de lipsa de soluții pentru a sări coarda, pentru a nu pune deloc osul, pentru a nu da totul pe teren, poate e bine să le arăți că nu sunt indispensabili. Că se pot pierde calificări și fără ei. Mă rog, discutăm totuși de o Federație salvată de rezultatele acestei generații, pentru că altfel e haos și mult amatorism acolo.
Dar mult mai prost decât jocul băieților mi s-a părut comentariul acelor doi băieți de la Antena 1. Și filmarea a fost foarte proastă, cu nepermis de multe greșeli, dar comentariul… practic, băieții ăștia nici nu comentau meciul, păreau puși acolo să aibă grijă să nu deranjeze pe cineva. Uite, asta mi se pare într-adevăr o performanță: să nu știi absolut nimic despre fotbal și să comentezi naționala României.
Eram sceptic cu privire la exercițiul de grup propus de doamna Tonița la școală azi, dar după ce l-am făcut m-am schimbat părerea. Psihodrama e mișto. O să studiez mai serios aspectul ăsta. Și cred că poate ajuta foarte mult în cazul echipelor sportive. Are Daniel Kahneman, care nu mai e printre noi, vorba asta, că cel mai mult ii place să se răzgândească. Simt o plăcere reală când îmi schimb părerea, obișnuia el să spună. Eu mi-am schimbat azi părerea și mi-a plăcut. Ar trebui să ne dăm voie să ne schimbăm părerea mai des. N-am mai fi atât de imbecili.
Așa, ca să aibă și cei care nu-s cu fotbalul material și pentru că tot primesc mesaje de la oameni care vor să slăbească făcând sport, mai scriu aici odată treaba asta. O să fac și un episod nou la Starea sănătății, să explic mai bine de ce nu sportul contează la slăbire. Am mai recomandat cartea lui Herman Pontzer și episodul cu el la Perform, podcastul lui Andy Galpin, o să fac eu un rezumat rapid al celor două, pentru cei care n-au atâtea ore de pierdut.
Deci, metabolismul nu funcționează așa cum credeam noi. Totalul caloriilor arse zilnic este reglat de corp și relativ constant, indiferent de nivelul de activitate fizică. Asta înseamnă că nimic din ce ne arată ceasurile noastre nu e real. Sportul nu duce la o creștere proporțională a caloriilor arse, pentru că organismul reduce energia alocată altor funcții (imunitate, reproducere, inflamație și altele). Activitatea fizică, foarte importantă și cu beneficii masive pentru sănătate (mușchi, creier, reglarea apetitului, stare de bine și multe altele) nu adaugă calorii arse după un anumit punct. Așadar, degeaba te dai mare cu 2000 de kcal, cum fac eu după fotbal cînd mă uit mulțumit la ceasul meu. Am ars probabil 5-600 cel mult. Deci, pentru cei interesați, important pentru controlul greutății e ce se întâmplă la sala de mese, nu la sala de forță. Ne îngrășăm, spune Pontzer - care se bazează pe date științifice pe care industria de wellness și cea pharma nu prea le înghit -, în principal pentru că mâncăm mai mult decât trebuie, decât avem nevoie. Alimentele dense caloric de azi sunt greu de gestionat de mecanismele noastre de reglare a apetitului.
Încă o chestie ignorată de cei mai mulți, există o mare diversitate metabolică între indivizi și populații. Fiecare individ este diferit, așa că e important să cauți un stil de viață care să ți se potrivească și pe care să-l poți menține pe termen lung. Testează, adaptează, observă. De-aia vă tot bat la cap cu jurnalele alea alimentare. Cu plăcere.
Uite în ce condiții am scris textul de azi:
Și datele zilei:
Somn: 7 ore și 3 minute. M-am trezit devreme, am avut un curs practic la școală. Nu am dormit prea bine, m-am enervat prea tare la meciul României cred. Nota 7.
Pași: 6300, nu m-am refăcut complet la contractura de la bicepsul femural, încerc să mă menajez.
Antrenament: Nu.
Mâncare:
08,30 - omletă, salată cu de toate, la cafenea.
14,30 - Poke Bowl cu halloumi, burata cu roșii uscate, la cafeneaua din București. Bune.
20,30 - o plăcintă cu brânză și una cu mere, cu un kefir. Aseară, ca să știți, am băut două beri Guinness fără alcool, la meci. SĂ nu avem discuții.
Citit:
Nu, o să adorm cum ating patul.
Văzut:
Nimic.
Super episod despre "cum se instaleaza tirania !" si cele 20 de lectii. Extraordinar si ,in acelasi timp ,eu unul presimt ca acest episod e facut la momentul potrivit , pentru ca este foarte posibil si probabil sa urmeze niste incercari grele ( tu poate stii mai multe dar nu poti sa afirmi public fara dovezi iar noi nu stim dar putem sa ne imaginam) ; este ca o prevestire !Bravo Dragos ! Eu unul sunt impresionat de continut .E ca o lectie de educatie civica(atat de necesara pentru atat de multi!) facuta online. Misiune indeplinita ! E momentul sa invatam sa aplicam lectia 18 , adica sa fim calmi si sa ne unim pentru cauze mai bune (lectia15) .Cum ar fi sa ne aparam cu tarie convingerile cu un comportament exemplar pentru cei care ne privesc si pot sa ne urmeze (lectia 19).Ca sa facem legatura cu sportul in general ( cat despre fotbal ce sa mai.... , e exact cum zici tu )sporturile de echipa ne invata sa lucram in echipa , sa luptam uniti unul pentru celalalt , sa ne ajutam cand ne este greu , sa nu toleram vedetismele si invidualismele gratuite si in final, astfel, sa ne dezvoltam caracterele , sa fim mai puternici si mai determinati cand avem un obiectiv comun ( vezi cam ce jucau bosniacii aseara , si ex iugoslavii in general la sporturile de echipa). La noi in scoli sportul e o gluma de cele mai multe ori si dupa aia ne miram sau cerem scutiri .Programa oricarui ministru ar trebui sa impuna cate o ora in fiecare zi , sa o exceptam de la adunarea idioata(inculta) cu celelalte materii , cam cum faca astia acum cu bugetele de aparare care nu se mai aduna la deficitul tarii. Iarasi , felicitari pentru ceea ce faci cu echipa copiilor ;este un exemplu dar si o exceptie.La noi banii de la stat se duc cu comisioane si parandaraturi la fel si fel de indivizi si individe care (majoritatea) nici nu stiu unde e Romania pe harta . Nu sunt impotriva strainilor in principiu , dar cred ca banii statului (adica ai nostri) trebuie sa se duca catre copiii nostri in principal .Sa avem macar 10 academii ca a lui Hagi la fotbal , 50(sau 100 ca nu ma pricep) de cluburi de juniori de baschet , volei , handbal cu competii serioase la juniori si dupa aceea ne ocupam de "profesionisti" .Adica , sa ne crestem si educam copiii prin sport mai intai pe banii nostri, ca asa devin mai buni si mai sanatosi urmasii nostri( asta e o forma de patriotism - aviz getodacilor mancatori de aer curat !) si abia dupa aceea vedem ce mai ramane si pentru cativa profesionisti , ca exemple ,si aia mai putini dar buni .Zic si eu ,ca sa incercam sa iesim din din bula sportului profesionist de echipa de la noi din tara(lectia 13). Apropo de educatie si de echipa , in tarile nordice ( prin care am mai umblat si eu nitel , pe langa cei 15 ani de naveta Bucuresti -Ploiesti ) pe langa obiectivele personale , fiecare elev impreuna cu profesorii au si obiective colective cum ar fi : sa nu lase nici un elev in urma la nici o materie .Pentru asta elevii cei mai buni sunt educati sa ii ajute pe cei mai slabi sau mai putin dotati la materiile respective , ca nu toti sunt buni la toate , iar la olimpiade se duc si singuri daca vor.La fel, profesorii sunt instruiti sa faca ore suplimentare de recuperare si tot asa. Hai ca e weekend ! Inca o data felicitari pentru emisiunea de azi !
Meciul a fost slab , selecția la fel și perspectivele unei calificări mici. De ce nu-l selecționezi pe Luis Munteanu?????? De ce nu-l joci pe Ciobotarul în locul lui Burcă ? . Eu nu cred în varianta că era un grup, bla bla . Tu ca antrenor Mircea Lucescu trebuie să ști că nici un grup nu durează la nesfârșit și în consecință trebuie să implementezi alte soluții. Uite de exemplu mie personal mi-a plăcut mai mult Mitriță decât Tănase în stânga .