M, mama, măcinici… Și o rețetă de consumat știrile

Pfai, m-am apucat de acest text la 23.02. Deși m-am așezat la masa de lucru la 21,00. Dar întâi am cântat vreo juma de oră la chitară, apoi m-am luat cu cititul și am uitat pur și simplu cât e ceasul. Acum am intrat în panică. Știu exact despre ce vreau să scriu, așa că n-o să-mi ia mult (sper). 

Am avut o zi bună azi. Dimineață am ieșit în curte cu Monica și am strâns decorațiunile de Crăciun, montate de doamna Elena cu simțul răspunderii și cu teamă de Kara. Fiind în partea de curte unde Kara nu are voie (anul trecut, când Kara s-a apucat să roadă solarul, am împărțit curtea în două, cu un gard care are o poartă mare, de vreo cinci, șase metri, pe o șină), decorațiunile au supraviețuit. Mai puțin un Moș Crăciun aflat într-o sanie trasă de reni, pe care într-o vizită ‘’în partea cealaltă’’ Kara a apucat să-l demonteze din sanie și să fugă de mine cu el în gură prin toată curtea. Nu mi l-a dat până nu i-a rupt capul. 

Apoi am pus o plantă nouă într-un ghiveci. 

E ultima dată când cumpăr plante de la magazinele astea de bricolaj. O să caut altă sursă, pentru că astea mor. Și nu din vina mea, pentru că am în casă plante care trăiesc de patru ani, de când ne-am mutat aici. Sunt deja bolnave, nu rezistă. E o golănie ce fac mizerabilii ăștia. În fine, e un subiect interesant și ăsta. O să mă ocup într-o zi. Mai aveam două de instalat, deocadmată vii, că le-am luat ieri, dar mi-am dat seama că am nevoie de pământ proaspăt, așa că am oprit operațiunea și am plecat să iau pământ. Mi-am luat lopata și… nu. Plănuiam să trec pe la magazin să iau doi saci cu pământ în drum către mama. Iar Monica mi-a spus că de 8 Martie vrea să-i spăl mașina. Super! M-am executat, am lăsat-o pe ea la cafenea, unde era full, așa că am găsit-o la 17,30 unde o lăsasem la 13,30, adică în fața chiuvetei, la vase. A fost nebunie azi la ambele cafenele și ne-a părut rău că nu suntem încă pregătiți să deschidem hub-ul nostru. Dar mai e puțin, sperăm să se întâmple cât mai repede, mâine se instalează ecranul gigant în sala mare, de luni începem să montăm instalațiile de lumini și sunet, tot în sala mare. 

Am mers până la teatru, de unde am luat decorațiunea superbă făcută de doamna Elena pentru mama. Pe care am găsit-o scoțând o tavă de măcinici din cuptor. A, să nu avem discuții, eu așa le zic de când mă știu, măcinici. Așa să le rămână numele!

Ăsta a fost și prânzul meu, ciorbă de măcinici la primul fel, și măcinici d-ăștia în formă de infinit la felul al doilea. Știu, aveți apă în gură. Scuze. 

Am plecat încărcat, desigur, să duc bunătăți și Andreei, și Ioanei, așa că am oprit și la ele. Apoi mi-am dat seama că trebuie să tai ceva de pe listă, dacă vreau să ajung la meciul de baschet programat la ora 18.00, Petrolul - Pitești (ne-au dat cu terenul în cap, chiar dacă ne-am ținut bine până la pauză diferența de valoare e evidentă, cam ca diferența de buget între cele două echipe). Am tăiat pământul de flori, normal, doar nu era să tai spălatul mașinii. M-am prezentat cu caleașca lună la cafenea, am lăsat fetelor care fugeau de colo-colo o atenție și o floare și-am luat-o pe M la meci. Cum ziceam, joc bun, rezultat clar în favoarea oaspeților. Cum se zice, am jucat ca niciodată, am pierdut ca-ntotdeauna. Și am fost dominați și în tribune, Primăria Pitești plătind transportul suporterilor echipei la Ploiești. Nu știu, poate c-ar trebui totuși să nu ne mai încăpățânăm să facem sport de performanță într-un oraș care evident nu-și dorește asta? Mă rog, prea târziu pentru subiectul ăsta, despre altceva voiam să vă spun. Astăzi nu am văzut nicio știre. Habar nu am ce s-a întâmplat. AM intrat de vreo două ori pe Insta, preț de vreun minut și să citesc câteva din zecile de mesaje care s-au adunat acolo în ultimele zile. Dar n-am văzut nicio știre. Și înainte de noiembrie făceam asta, aveam zile întregi, vineri, sâmbătă, duminică fără știri. Apoi, a venit nebunia care m-a ținut legat permanent de știri. Azi, m-am rupt din nou. Și la fel va fi și mâine. Și luni voi priza din nou, doză șoc, dar măcar voi fi mult mai odihnit. 

Și legat de știri, de cum le consumăm, are Burkeman în Meditații pentru muritori, pe care cred că o termin mâine, câteva sfaturi foarte utile pentru cum să ne uităm la fluxul ăsta de informații, ca să nu ne copleșească. El propune să abordăm experiența asta de navigare printr-o lume cu informații infinite abordând experiența ca pe un râu, nu ca pe o găleată. Adică, alegi din râul informațional care curge pe lângă tine câteva chestii fără să te simți vinovat că le-ai lăsat pe altele să treacă. Asta i-ar face bine și Ralucăi, colega mea de la Starea nației. Are mereu senzația că dacă nu punem tooot ce s-a întâmplat în emisiune nu ne-am făcut treaba. Al doilea sfat, care mie îmi e foarte util, este să ne împotrivim impulsului de a stoca cunoștințe. Asta când citim. Pentru că orice carte își va lăsa amprenta asupra noastră. Al treilea sfat este să avem în vedere că acest consum de informație, fie că discutăm despre știri sau o carte este o activitate de moment, ca orice altceva. Deși ani întregi mi-am impus să citesc zilnic, acum sunt în punctul în care cititul se întâmplă zilnic de dragul cititului, pentru că face parte din ceea ce sunt acum. Sper să vă ajute, aia cu râul și găleata mi se pare foarte bună. 

Și o poză de azi cu draga de mama mea. La mulți ani!

Și datele zilei. 

Somn: 9 ore și 52 minute. Cam mult, eram rupt. Nota 9.   

Pași: 6900.

Antrenament: Nu. Mă simt cam obosit, sper să nu răcesc, pe Monica a luat-o, am făcut pauză azi să-i îngădui sistemului imunitar să își facă treaba. 

Mâncare: 

10.00: trei ouă fierte, salată verde, icre de crap, scrumbie marinată. 

14,30: măcinici și măcinici, un măr.

20,30: paella cu fructe de mare, un măcinic.

Citit: 

Meditatii pentru muritori - 44 de pagini

Văzut: 

Reacher - serie nouă, un episod.