Mai bine așa, decât fără

Nu mă simt prea bine, Monica e răcită, sper să nu mă ia și pe mine. O să fiu mai scurt decât de obicei. Azi nu poate fi decât despre o nouă decizie dacă nu discutabilă atunci prost argumentată a celor de la BEC. Mă rog, judecă mâine și CCR contestația. Dar aici e vorba, cum foarte bine spune Bogdan Dima, conferențiar universitar la Drept, citat de Bianca Oanea, de o confuzie care ne tâmpește, între argumentul juridic și consecințele lui politice. 

Oricum m-aș gândi la problemă, nu-mi dă cu totul. Adică, nu țopăi de bucurie că nu-l lasă să candideze. Și eu mi-aș fi dorit ca un astfel de mizerabil să fie învins la vot. Deși nu mai sunt atât de sigur că mai suntem suficienți pentru a apăra democrația la vot. Și cred că m-aș fi gândit foarte serios să plec de aici definitiv dacă l-ar fi lăsat să candideze după toate câte s-au întâmplat. Cred că Georgescu e un mare pericol la adresa democrației și că nu trebuie lăsat să candideze. Pentru ce-a făcut, pentru ce-a zis, pentru felul în care a mințit pe toată lumea, pentru felul în care primea bani de la Potra și pentru felul în care cerea de la alții promițând marea cu sarea. orice om care ar fi promis resursele țării pentru sprijin în campanie ar fi fost scos din cursă de furia alegătorilor. Nu și un fascist mitoman care recită pe tiktok replici din filme și repetă declarații ale criminalilor precum Ion Antonescu. Pe de altă parte, multe campanii s-au dus cu finanțări poate și mai murdare în România. Și instituțiile n-au fost acolo să vadă asta. De-aia zic că nu-mi dă cu totul. 

Am o problemă cu felul mârșav în care statul român înțelege să facă lucrurile. Cu faptul că mulți funcționari ai statului par să fie mai degrabă de partea lui Georgescu. Adică, un stat imbecil nu reușește să formuleze o motivare astfel încât să fie clar pentru toată lumea de ce lui Georgescu îi este interzisă candidatura. Fără claritate nu putem avea încredere. Și asta e cel mai important, să ne recăpătăm încrederea. Unii în alții și cu toții în instituții. 

Nu s-a întâmplat nicio lovitură de stat, cum spun extremiștii sonați, nu a dispărut democrația. Din contră, democrația încearcă să se apere. Ar fi împotriva democrației ca acest fascist sonat că candideze. E împotriva legilor din țara asta. A, că nu s-a aplicat legea până acum și că BEC și CCR fac asta abia acum, asta da, e de discutat foarte serios. Despre cum a fost cultivat extremismul de Servicii și instituții de forță în România. Dar nu poți să-i permiți să candideze ăstuia acum doar pentru că tu, stat mârșav, ai ignorat cu totul până acum legile care spun clar că unul ca Georgescu nu poate candida la președinție. Să nu o luăm razna, vă rog. Așa că mai bine așa, decât să fi rămas fără democrație. Mâine voi încerca să explic mult mai clar la emisiune situația. 

Primiți și cu vești bune? Ta-daaam: 

Astăzi s-a montat ecranul pe scena mare de la hub-ul nostru cultural, plus că s-au rezolvat încă alte zeci de chestii mici, dar care trebuie făcute, ceea ce se va întâmpla și în zilele următoare. Lucrăm și la bibliotecă, lucrurile încep să arate bine. Am încercat în studio o nouă schemă cu luminile, am reușit ceva până la urmă, eu cred că de vină sunt camerele astea Cannon, pentru că la Otopeni nu aveam aceste probleme. Sau ceva soft, oricum, se pierde mult din semnal pe youtube. Mai investigăm. 

Sunt tare bucuros că Pătrățel a făcut un meci foarte bun azi la Liga 1, fiind și decisiv pentru victorie, în deplasare, la Râmnicu Vâlcea. 

Muncește enorm, mi-aș fi dorit să fiu așa când eram ca el, să am puterea asta de muncă, disciplina, încrederea, credința că dacă dau tot rezultatele vor veni și mă vor face ca totul, toate sacrificiile, să fi meritat. Sigur, alte vremuri acum 40, acum 30 de ani, lipsuri mari, n-aveam nici hrană ca lumea, nici haine, nici condiții de antrenament, nici cine să ne spună care-i treaba cu performanța. Dar tot nu cred că aș fi putut să fiu atât de dedicat cum e el. Am fost toată copilăria, adolescența ceea ce adulții numeau brânză bună în burduf de câine. Și foarte reticent la efort extrem. Și mă bucur enorm doar că pot să asigur suportul de care are nevoie ca să-și urmeze visul. Cred că asta e împlinirea pentru un părinte. 

Cine, Kara? Doarme. Așa:

Și datele zilei. 

Somn: 7 ore și 57 de minute. Nota 8. Cam agitat, după ce am dat totuși seara să văd nebunia de la BEC.  

Pași: 4800, mai urmează plimbarea Karei, sper.

Antrenament: Nu, zi de pauză.

Mâncare: 

10.00: mixul meu. 

13,30: salată mare cu verdeață, legume, ulei de măsline, oțet de mere, plus patru ciuperci la cuptor umplute cu brânză

17.00 supă cremă de dovleac cu lapte de cocos, musaca de cartofi. 

Citit: 

Nimic. Am lucrat toată ziua la emisiunea de mâine și prea puțin la live-ul din seara asta. Foarte proastă decizie. Nu se va mai repeta.

Văzut: 

Nimic.