Oboseală bună. Discotecă. Și cum am fost eu cel mai bun, iar acum nu mai sunt

Ce ziceam, că ieri a fost greu? Ha, azi a fost de două ori mai greu. Și mai intens. Și fără pauză de sport. Bine, Monica n-a venit încă de la treabă, spre deosebire de mine care mă plâng aici și chiar nu am de ce. Mă alint de fapt. Mi-a scris cineva la textul de ieri: ’’Dragos, cum iti imaginezi ca vom iesi din acest vârtej al task-urilor “propriilor proiecte personale” cand si tu, la randul tau, esti atat de incantat cu cat de multe ai reusit sa faci intr-o zi? Ca o masinarie de productivitate. Niciun moment de respiro.’’

Florin, scuze dacă a părut așa din text, dar eu am avut timp de sport în mijlocul zilei, de un serial, de o repriză de meci, am dormit aproape opt ore, eu zic că e o zi așa cum trebuie. Am pus mâna și pe chitară un pic seara. Ok, n-am citit, ceea ce mi se întâmplă în general lunea și chiar marțea uneori, dar am grijă să recuperez apoi. 

După ce ieri s-a pus sunetul, astăzi s-au montat și testat luminile. Am tot zis eu că-s scumpe, dar sunt ce trebuie. Prietenul Moro (de la Rockabella) și băieții de la Zeedo au făcut o treabă excelentă, suntem gata de spectacol, în sala mare. Abia aștept! La finalul săptămânii facem curățenia generală. Încă se lucrează în bibliotecă, la terasă, dar suntem aproape. 

Azi sunt frânt, dar e genul ăla de oboseală care vine după o zi în care lucrurile au curs. M-am trezit la opt, dar până la 9,30 n-am vrut să mă uit pe subiecte. Lucrau chestii în capul meu, le-am lăsat în pace și am ieșit cu Kara în curte, să ne vadă soarele. Care a și ieșit vreo trei minute din nori să ne salute, după care s-a băgat la loc. Bătea și un vânt obraznic, așa că am intrat după vreo 15 minute. Apoi am citit din James, excelent scris. M-am așezat la masa de scris 9:30. Am făcut o pauză după o oră să mănânc, apoi, până la 15:30 am scris emisiunea, cu o pauză de cinci minute de exerciții fizice și stretching la fiecare oră. Ce la ora 11 părea imposibil, să leg o emisiune decentă, s-a întâmplat până la 15,30. Ideile s-au legat. Rămâne concluzia Ralucăi, când am închis emisiunea: nimic n-am băgat, din ce voiam să băgăm. Sigur că am băgat, doar că nici jumătate din ce ne gândiserăm inițial. 

Apoi, fuga la studio. Am înregistrat emisiunea și, imediat după, interviu cu Cornel Ban. O conversație densă, vie, o vom difuza mâine. O plăcere să-l ascult pe Cornel. Și chiar l-am ascultat, pentru că e genul de invitat pe care-l pornești și apoi e foarte greu spre imposibil să-l oprești. Sper să ajute interviul, mie mi-a mai completat niște goluri în percepția economică a lumii actuale. 

După mult timp, n-am avut parte de masa de prânz cum îmi place. Doar o banană și un baton proteic smulse din cămară, mâncate în mașină. Doar pe seară, la cafenea, am reușit să respir. M-am așezat, am mâncat liniștit și m-am bucurat să o găsesc acolo și pe Andreea, cu care am vorbit un pic. Nu era în apele ei. Dar nu mi-a zis de ce. Lucrase și ea toată ziua. 

Mă trage patul ca un magnet, dar voi ieși cu Kara la plimbare. Și abia aștept să revin la James, cartea lui Percival Everett. M-a prins. O zi grea, dar bună. Mă gândesc că dacă nu mi-ar plăcea atât de mult ceea ce fac și libertatea asta totală pe care o am, să decid totul, absolut totul, în legătură cu programul, cu ce scriu, cînd scriu, când înregistrez, dacă fac sau nu emisiune (deși am decis ca asta să nu intre în discuție decât în cazuri excepționale) n-aș putea să fac atât de multe și nici nu cred că aș rezista atât. 

A, m-a distrat acest comentariu la emisiunea din seara asta: 

Există oameni care vorbesc mereu în numele mai multor cetățeni. Să pară mai importanți. E doar amuzant. Cum e și faptul că țin să-mi comunice. De ce? Adică, pe mine când mă dezamăgește cineva decid dacă îl urmăresc în continuare sau nu-l mai urmăresc. Și asta e. Dar nu țin să-i comunic asta, că eu, de fapt, noi nu-l mai urmărim. Și da, și eu mă dezamăgesc pe mine de multe ori, doar că eu, spre deosebire de alții, nu îmi permit să mă abandonez. Și mai important este că nu cred despre mine că sunt cel mai bun. Nici măcar foarte bun. Ci doar incredibil de norocos și destul de muncitor.

Și datele zilei: 

Somn: 8 ore și 11 minute. Bun. Nota 9. 

Pași: 2.200. Dar ies la plimbare cum urc textul. Cel puțin 6000 de pași. 

Antrenament: Nu, dar mâine joc în deplasare, la Marote, la București, a închiriat el masă. Abia aștept. 

Mâncare: 

10,00 mixul meu

15,30 - o banană, un baton proteic de la Bulk. 

20,00 - o salată cu roșii, castraveți, ardei gras, spanac, valeriană, salată verde, ruola, morcov, ceapă. Varză a la Cluj, de la Cafenea. Cu mămăliguță și o târă de zacuscă de ghebe, senazție, mi-a adus George, o să povestesc despre el și produsele lui minunate mâine. 

Citit:

James, dimineață, la prima oră, 28 de pagini. Și sper să mai bag și la culcare, deși nu cred că mai rezist să citesc, poate doar să ascult câteva capitole în lectura excelentă Remus Stănescu. 

Văzut: 

Nimic.