Pe voi vă sperie războiul?
Suntem 4000, mulțumesc. Încerc să nu sar nicio zi. Dar acum scriu repede, că se face miezul nopții, de când cu jurnalul ăsta am împins mult ora de culcare, așa că de mâine voi schimba, voi scrie în prima parte a zilei măcar bună parte și doar câteva rânduri seara, dacă ar mai fi ceva de menționat, eventual doar datele zilei. Pentru că uite, sunt zile precum cea de azi, când Robert are meci de la 19,30, se face de zece când ajungem acasă, lihniți de foame, mai e și plimbarea Karei, pe care am făcut-o și-n seara asta și mă bag în pat la 12 noaptea, ceea ce nu mai făcusem de ceva timp. Ok, pun ceasul la opt în loc de 7 dimineața, dar nu-mi place că am pierdut ora aia care-i mult mai bună pentru odihnă, de la 23.00.
Așa, zi plină și azi, am înregistrat Starea sănătății, am avut live pe Starea nației de la 18.00, între cele două am fost la tenis de masă, la antrenament. Am făcut o emisiune care sper să îi pună pe gânduri pe mulți dintre voi, care au încă părinți sau bunici care au ieșit la pensie și care nu sunt într-o stare foarte bună.
Se mișcă bine și șantierul, s-au pus ușile și tapetul la bibliotecă, s-au terminat de montat gradenele, băile sunt cu totul gata, în sala mare se montează decorațiunile de pe tavan, care dau bine, cele de pe stâlpi sunt gata, au sosit și canapelele și fotoliile pentru bibliotecă, dar biblioteca efectiv ca întârzia, pentru că termenul de livrare a materialului din care facem biblioteca este abia peste trei săptămâni. Dar avem ce să facem și, vorba aia, lansări și discuții putem face și fără biblioteca propriu-zisă, nu?
Aici, eu, Robert și Kara, gătind în seara asta:
Citind multă presă internațională zilele astea, pentru că e mai mult decât îngrijorător pentru mine ce se întâmplă cu acești descreierați, Trump și Musk, gândul de azi a fost despre război. Voi cum sunteți, vă gândiți la posibilitatea unei noi nenorociri mondiale? Vorba aia, la celelalte două ne-am luat din mult mai puțin, ca să zic așa. Că uite, suntem incredibil de proști în a face predicții, noi, oamenii. Și cu pandemia ziceam că e un punct pe harta Chinei și-a fost atât de nasol până la urmă. Nici nu mai aduc în discuție drepturile, libertatea, democrația, pare că nu se mai pune deloc preț pe viață. Niște demenți au decis că democrația îi încurcă pentru că e prea înceată. Mai mult, au ajuns ei la concluzia că democrația încurcă profitul. Suntem de ceva timp în situația în care corporațiile și politicienii și-au dat mâna împotriva cetățenilor. Ei bine, întrebarea e, mai ales aici, pentru noi (că nu putem spune că ne cărăm, pentru că în curând nu știu dacă vom mai avea unde, la ce ziduri se ridică în toată lumea), ce urmează? Pentru că acest nou mod de a face politică, prin forță brută, neținând cont nici măcar de părerea celor afectați direct de intențiile nebunilor, nu are cum să ducă la ceva bun. Sau poate să ducă acolo doar după ce vom trece din nou prin ceva foarte rău. Avem nevoie rapid de încredere. Unii în alții și împreună în instituții și în mecanismele unui sistem care nu poate fi dictatura.
Așa că lucrați și sfătuiți-i și pe cei dragi să lucreze la acele abilități care să vă ajute să fiți creatori de soluții indiferent ce ne va pune în față viața. Cu război sau fără, cu înțelegeri ale puternicilor dincolo de voința noastră, urmează vremuri nasoale. Cum ar fi spus dulapul de la Cotro, care s-a cărat în sfârșit acasă (dacă vreți să vă distrați, citiți cu ce limbi l-a primit la Sibiu actualul primar), mai bine să fim pregătiți decât să nu fim pregătiți. Scrieți cum vă gândiți voi la ceea ce se întâmplă în perioada asta. Credeți că va trece fără să avem mai mult de suferit sau o să fie mai rău în perioada următoare?
Uite ce zice un urmăritor al canalului Starea nației, că am lansat tema și la emisiunea din seara asta:
Și datele zilei.
Somn: 7 ore și 21 minute. Nota 9.
Pași: 12.700.
Antrenament: Da, tenis de masă, 1450 Kcal.
Mâncare:
10.00: mixul meu. 10 g. ovăz, 10 g. chia, 10 g in, 10 g. cacao pudră, 10. g cânepă, 30 g proteină vegetală. Lapte de ovăz. 100 gr. afine.
13,30 - paste cu brooccoli și brânză
16.30 - shake proteic, afine și o banană
21,30 - amestec legume la woke, un burger vegetal (doar chifteaua), 100 gr de brânză.
Citit:
Nu.
Văzut:
Nimic.
Îţi dau un sfat ce l-am primit si eu odată de la un om înţelept. L-am primit indirect, printr-un podcast. Prin septembrie anul trecut am inceput să urmăresc un canal pe YT, Statea Sănătăţii se cheamă. Şi omul ăla de acolo mi-a făcut un mare bine: m-a învăţat despre pilonii unei vieţi sănătoase. Despre somn, mişcare, nutriţie, relaţii, dar şi despre stresul cronic!
De atunci stau departe de ştiri şi despre tot ce se întâmplă in lumea asta şi eu nu pot controla. Războaie, încălzire globală, crize financiare... nu fac decât să-mi macine creierii, somnul şi sănătatea. Aşa că din Septembrie eu le-am lăsat pe toate deoparte. Şi-mi investesc toată energia în ceea ce pot face. Mă pregătesc pt viitor, pt orice viitor, fiind mai sănătos si mai puternic, atât fizic cât şi psihic. Fac sport, citesc mult, mănânc sănătos, nu mai beau, investesc timp in familie, in copil, in cei din jur.
Sfaturile tale ne-au ajutat pe mulți să ne echilibrăm şi să ne controlăm sănătatea fizică si mentală. Îţi mulţumim pt ele şi... îţi dorim ca tocmai tu să nu le uiţi 😊
Felicitări, Dragoș, că strângi atâția oameni în jurul tău! Sunt mândră să fac parte din tribul vostru, un grup de oameni prezenți și conștienți. Cu toate că sunt mai mult pesimistă zilele astea, când văd atâta mulțime de oameni, mă liniștesc.
În privința războiului? Eu sunt sigură că vine, nu știu când. Și cred că e mai bine să fii pregătit pentru asta și să nu vină, decât să fii cu capul în pământ, ca struții și să te trezești cu el la poartă. Dar poate mă înșel. Poate că lucrurile nu vor lua o turnură atât de gravă.
Ieri am zis că gata cu panica, de acum urmează planul. Săptămâna care vine mă întâlnesc cu familia și vreau să începem să facem planuri. Poate ceva bani puși într-un cont afară, poate ceva valută. Împuterniciri pe conturi, inclusiv pentru copii. Pașapoartele să fie la zi. Eu mă grăbesc tare să mă mut mai aproape de ei, și să am gospodăria pusă pe picioare. Sper să mai dureze măcar câțiva ani pacea și "liiniștea". Dar eu zic că nu strică să fii pregătit.
În altă ordine de idei, mă gândeam dimineață la SUA. Ce nasol e că ne lasă baltă, blabla. Dar cred că problema trebuie privită și din alt unghi. Ar trebui sa le mulțumim pentru că ne-au ajutat atâta vreme. Și că ne-au scos din nămoale, ca să zic așa, la asfalt. Și cred că nu poți fi tot timpul ăla responsabil pentru toată lumea și protector și așa mai departe. Cred că în loc să fim niște copii răzgâiați care dăm cu piatra, să ne ridicăm frumos de jos și să ne luăm soarta în mâini. Problema e și la noi. Politicienii noștri bananieri au hotărât că ne apără americanii de orice și atunci pot să fure și să distrugă cum îi taie capul. Pot să își pună rudele, prietenii și amantele pe unde au ei chef, chiar dacă au fost mecanic auto și vânzătoare la alimentara.
Trebuie să ne trezim, noi. Am fost în stradă la proteste, am fost și la București la unul dintre ele. Am stat în stradă în frig. Și după aia am tras un pui de somn. Am zis ok, e Johanis acolo cu elefanții, lasă că ne apară el. Eu mi-am făcut treaba. Cred că a venit vremea să nu mai așteptăm de la alții lucruri pe care noi înșine nu suntem dispuși să le facem. Și dacă nu știm, e cazul să învățăm. Ai perfectă dreptate, trebuie să fim creatori de soluții.
Mă gândeam cu groază de dimineață la nepotul meu de 12 ani. E genul ăla de copil introvertit, care o sună pe maică-sa din tabără că băieții din camera lui râd și el nu poate să doarmă. Ce va face el într-o garnizoană sau Doamne ferește pe câmpul de război? E inteligent și book smart dar nu poți să îl dezlipești de calculator. Și asta trebuie să se schimbe și la el. Despre asta va fi vorba în ședința de familie. Și cred că și ai mei și și prietenii mei s-au săturat să le tot zic că viața așa cum o știam s-a cam terminat.
Sper din tot sufletul să mă înșel, să fiu doar o pesimistă care își face prea multe griji. Dar, repet, mai bine să fim pregătiți și să nu vină decât să ne prindă cu pantalonii în vine. Cred că în următoarea perioadă se vor sfârși multe. Am zis și ieri, am senzația că se sfârșesc timpurile. Timpurile alea bune. Pe care le-am pierdut culcându-ne pe o ureche. Dar poate nu e prea târziu. Poate că al unsprezecelea ceas este momentul nostru să ne trezim și să facem ceva.