Redefinirea succesului. Și filosofia pereților strâmbi

Am alocat aproape toată ziua filosofiei azi. Am petrecut opt ore la teatru, unde au venit niște oameni să instaleze suportul pe care va fi montat mâine ecranul gigant din sala mare a hub-ului nostru cultural. Vom vedea aici împreună filme de artă, concerte mișto, meciuri și multe altele. Ecranul are vreo 18 metri pătrați, deci e destul de măricel și e nevoie ca suportul să fie perfect drept. Desigur, oamenii au avut de obiectat, pentru că, spun ei, peretele din spatele scenei nu este deloc drept. Exact ce au spus și muncitorii care i-au înlocuit pe muncitorii pe care i-a dat afară Monica în vară, pe ideea: cine v-a lucrat, domne, aici, la pereții ăștia? Da, am avut într-o primă fază o echipă care a băgat rigips și unde nu trebuia și a facturat la metru pătrat. Dacă stăteai prea mult pe loc făceau băieții ăia un perete din rigips în jurul tău de nu te vedeai. Cei mai mulți pereți au fost refăcuți, se pare că nu și cel din spatele scenei. Mă rog, s-a rezolvat până la urmă, suportul e drept, mâine vom vedea cum se așază ecranul. Cam așa se prezintă lucrurile azi, vedere de la bar.

A trecut și Alina de la I WOOD BE, să vadă locul, să stea de vorbă cu Monica și să ne sfătuim un pic ce-am mai putea să facem împreună. Și ea are problema asta, că nu știe cum să se mai împartă și cum să ajungă să le facă pe toate și a obosit. Ca noi toți. Mă rog, poți fi Georgescu, adică să nu muncești nimic, să n-ai venituri, și totuși să-ți permiți cheltuieli lunare de zeci de mii de euro. Dacă poți asta, atunci probabil că nu ești obosit. 

Dar cea mai mare parte din timp am consumat filosofie azi. Am început prin a-mi aminti de masterclass-ul lui Cornel West, pe care l-am revăzut cu ocazia asta. Explică el acolo foarte frumos ce înseamnă să fii om. Și apoi am ajuns la cartea asta, Adventures of Ideas, de Alfred North Whitehead. E disponibilă la liber pe net, fiind scrisă în 1933. Și mi-am scos din ea câteva lucruri foarte interesante, la fel cum am făcut și din masterclass-ul lui West. 

Mă tot gândesc cum naiba mai e posibilă revenirea la idei pe care le credeam definitiv îngropate. Și apoi îmi dau seama că asta se întâmplă de când lumea. Că nu există nicio noutate absolută. Că asta zice West despre filosofie, că e despre a âncerca să vezi diferit, să simți mai adânc și să te porți mai curajos, astea fiind fructele drumului supus eșecului pentru adevăr, bunătate, frumusețe. Și povestește despre cum la biserica baptistă unde a fost crescut i se spunea mereu că Dumnezeu e în fiecare și că trebuie să lași un mic rai pe unde treci. Da, uite, o idee frumoasă. Am semnat toate cărțile Atenție cu intenție scriind: fii speranță. Pe aproape, dar nu chiar. Poți fi speranță pentru cineva fără să lași un mic rai pe unde treci. N-ar fi rău să ne propunem și asta, nu? Dar cum să lași un mic rai în urma ta pe unde treci când trăim în lumea asta nebună, care ajunge din nou în punctul de a renunța la umanitate, măcinată de frică, de ură și de corupție? Ei bine, răspunsul vine tot de la West: în fața fricii trebuie să avem curaj și să dăm dovadă de generozitate, în fața lăcomiei trebuie să dăm dovadă de compasiune și responsabilitate și în fața corupției trebuie să avem prieteni buni și o familie care să-ne aducă aminte că suntem doar niște rahați cu ochi. 

Că orice-aș face mă duc cu gândul la cei care urlă peste tot despre libertate și despre cum ideile progresiste au stat în calea libertății lor. Prostie mai mare nu poate exista. Ce naiba de libertate au pierdut acești oameni? Despre ce libertate vorbesc Trump, Musk, nu mai zic de sonatul ăla fascist de Georgescu? Nu poate exista astăzi libertate fără egalitate. Adică, poate exista doar în măsura în care stabilim că ne întoarcem la accepțiunea antică a libertății, care presupunea existența sclaviei. Asta vor de fapt bogații lumii, să revenim acolo? Nu că n-am fi astăzi sclavi, ai unor corporații sau ai propriului nostru proiect personal, dar nu poți urla libertate fără să le explici oamenilor cărora le ceri suportul ce anume înseamnă libertatea asta pe care o ceri în numele lor. Că libertatea pe care le-o propuneți înseamnă tocmai pierderea libertății pentru toți cei care nu își pot permite să-și cumpere libertatea. 

În timp ce scriu asta, un cetățean îmi cere pe watsapp diverse declarații ale lui Georgescu, pentru că vrea să le închidă gura unor susținători ai sonatului mitoman. Nu asta e soluția. Mă rog, activități de duminică seară. 

Nici azi nu am văzut nicio știre și a fost foarte bine. Ignorare critică, de asta avem nevoie. 

Mă gândeam că am avea o șansă să schimbăm lumea dacă umblăm serios (și) la redefinirea succesului. De pildă, succes să însemne timpul pe care-l ai nu pentru a fi productiv, pentru acumulare de rezultate și optimizare continuă, ci pentru reflecție, pentru contemplare. Să ajungi cu adevărat la acest echilibru, între timpul productiv și timpul contemplativ, care te obligă să te oprești și să fii prezent cu adevărat în viața ta, asta să fie cea mai mare provocare căreia oamenii să fie educați de mici să-i răspundă. Pentru că avem prea puțină viață în anii pe care-i petrecem pe aici. Și ne luăm și prea în serios, ca și cum chiar am conta. Filosofia ne poate salva.

Și datele zilei. 

Somn: 9 ore și un minut. Nota 9.   

Pași: 5700, mai urmează, că mă bag și la plimbarea de seară.

Antrenament: Da. Forță, full-body.

Mâncare: 

11.30: scrambled eggs cu brânză, salată mare cu verdeață și legume. 

17,15: supă cremă de mazăre, lasagna bolognese (soia). 

20.30 după antrenament, shake proteic cu un măcinic. 

Citit: 

Adventures of Ideas, de Alfred North Whitehead, prima parte, Sociological, 127 de pagini.

Văzut: 

Cornel West - Masterclass (pe masterclass.com).