Să iubești fără să lovești. Și-am pus și parchet la Biblioteca nației

Ziua asta e mereu tristă pentru mine și ai mei. Pentru că ar fi trebuit să fim împreună și să-i cântăm la mulți ani lui Eugen, unchiul care mi-a devenit rapid model, când am început să înțeleg lumea. Pentru că în toate privințele în care tata era rău, Eugen era bun. Culmea, ei doi se înțelegeau perfect. Și-am avut mereu, cât el a fost, cu cine să-l compar pe tata și să decid că în multe privințe vreau să fiu ca Eugen. Să iubesc fără să lovesc. Să pot să fiu bun cu ceilalți fără să pretind nimic în schimb. Îți mulțumesc, Dabule!  

Uite, deși m-am gândit azi la el, și-am schimbat și cu Radu (îl găsiți pe Substack cu numele de Radu Baicu) două vorbe, că m-a sunat din Venezuela să-mi spună de problemele lui cu Apa Nova, n-aș fi avut timp să stau mai mult pe gândul ăsta și să piș nițel ochii, cum fac eu una-două, dacă nu m-aș fi așezat acum, seara, să pun rândurile astea aici. Face bine.

Am citit mai devreme și povestea lui Robert Glință, spusă de Andreea Giuclea, care scrie (sigur mai bine decât mine) una dintre cărțile pe care aș fi vrut eu să le scriu. Pe Robert îl știu de ceva timp, a fost și la un interviu când aveam emisiunea la TV. Doar pentru că e pe youtube-ul celor de la Prima TV interviul ăsta are doar 7000 de vizualizări. Mi-a lăsat și o medalie atunci Robert, o am și e expusă în noul decor de la Ploiești. E un tip extraordinar, cu rezultate excelente, campion european, două finale olimpice consecutive. Iar povestea lui inspiră și avertizează deopotrivă. Pentru că sportul de performanță nu e ceea ce se vede la tv în marile competiții. Găsiți povestea aici. 

Cred că Robert poate fi foarte util sportului românesc în continuare. Și trebuie să inspire în continuare nu numai sportivi. Și cred că am o idee și cum am putea să începem să facem asta. O să-l sun mâine. 

O nouă săptămână pe șantier a început azi. Dar deja vorbim despre deschidere, ceea ce e foarte important. Între 20 februarie și 1 martie ar fi, chiar dacă teatrul nu va fi funcțional până atunci, restul ar trebui să fie gata. Adică, sala mare, cu scena și ecranul gigant, terasa acoperită, biblioteca, restaurantul, bucătăria. Studioul și regia funcționează deja, depozitul e ok, la fel prăjitorul de cafea. Vom mai avea de lucru apoi la cantină, care este pe exterior și sunt ceva modificări de făcut pe acolo, proiecte, chestii. Azi am avut un mic orgasm, s-a montat parchetul în bibliotecă. Uitați-vă și voi ce frumusețe!

Nu vă spun cât a costat că nici eu nu știu, oricum, cum glumesc ai mei, ariciul din buzunarul meu a murit de ceva timp. A fost ucis cu sânge rece de toți cheltuitorii din jurul meu. 

Practic, așteptăm ușile și mobilierul și apoi umplem cu cărți și cu viniluri și dăm drumul la lansări de carte și la cluburi de carte și la seri de citit și de recitat și de ascultat muzică bună. Abia aștept! 

Am făcut și o panoramă de poză cu sala de teatru, unde scena e gata parchetată, așteptăm în continuare tavanul care întârzie și deja încep să fie sudate gradenele. 

Mai avem de vândut patru scaune de pe primul rând (am reușit să mărităm șase, la prețul de 10.000 de euro bucata), ca să putem să încheiem investiția la teatru. O să ne iasă. Da, lumea e un loc din ce în ce mai înfricoșător, dar teama asta nu trebuie nici să ne îndoaie, nici să ne facă să căutăm soluții la populiști tâmpiți. Trebuie să ne aducă împreună și să ne facă mai puternici. Hai, somn bun, nu știu voi, dar eu sunt frânt după două live-uri, pe mâine! 

Sigur, nu vă las așa. Mai întâi ceva de la Adam Grant, vedeți unde vă aflați și voi și cât mai aveți de lucru pentru unde vreți să fiți. Georgescu știm unde e, nu? Inutil să mai spunem, așa cum menționează și Grant, că piramida nu e valabilă în cazul soției mele.

Și acum cotele apelor Dunării. Nu, doar datele zilei, că fără ele nu se există: 

Somn: 7 ore și 38 de minute. Nu m-am trezit peste noapte. 

Pași: Am ieșit cu Kara, am băgat 9100 azi. 

Antrenament: Nu, zi de pauză. 

Mâncare: 

10.00: mixul meu - 10 g. ovăz, 10 g. chia, 10 g in, 10 g. cacao pudră, 10. g cânepă, 30 g proteină vegetală. Lapte de ovăz. 100 gr. afine.

14,30 - salată verde, de vreo șase feluri, o chiftea de burger de la Beyond Meat, paste cu fructe de mare. 

21.00 - cam târziu, dar am uitat să-mi iau la mine să consum între live-uri sau imediat după, un shake proteic - 35 gr. proteină vegetală din mazăre. O banană. 

Citit: dimineață, un articol științific pentru sesiune la vreo 25 de pagini. Bun. 

Și, dacă vă inspiră cu ceva, Andreea mea are o săptămână de la ultima țigară. Tare mândru sunt de ea!