Și dacă se termină democrația? Și cum am rezistat jucând tenis de masă cu cel mai mare nesimțit
Iar una dintre zilele alea în care treci prin toate stările. Am fost foarte bine dimineață, am terminat de scris și apoi am înregistrat emisiunea din seara asta, o ediție care pentru mine e foarte importantă. E ceva ce m-am simțit dator să fac, pentru că avem nevoie de limbaj comun pentru a ne apropia din nou, pentru a putea avea dialog și pentru a reconstrui încrederea după ce ne-au făcut nenorociții ăștia care au vrut să dea o lovitură de stat. Care au atentat la democrație, la libertatea noastră, la pace. Despre asta vorbesc în emisiune, despre ce înseamnă aceste concepte, libertate, democrație, pace, lovitură de stat, dictatură. M-am oprit la astea cinci. Și am aruncat un ochi pe comentariile de pe youtube, la două ore după postare. Știu că lucrează colegii și șterg la greu mizeriile unora și ale boților, încă e plin, după alegeri vor dispărea cu totul. Dar mă bucur că atât de mulți oameni apreciază munca asta. Care e grea. E o emisiune la care am lucrat patru zile, de duminică seară tot meșteresc la ea. Sper să vă ajute.
După emisiunea Starea nației am vrut să înregistrez Starea sănătății pentru luni. Doar că ne-a făcut o figură trepiedul care ține camera cu prompter. E electric și a cedat ceva, nu mai poate fi acționat de la buton. Se futu’ butonul, cum ar veni, așa că n-am mai înregistrat. Foarte nemulțumit de camerele astea robotice Cannon sunt, mâine vin chiar niște oameni de la reprezentanță, eu vreau să le dau înapoi, pentru că ori nu au fost bine reglate (ele par foarte deștepte) ori chiar nu sunt ce ne trebuie nouă.
Așa că am plecat să joc tenis de masă. Georgică mi-a găsit un adversar care joacă tot cu stânga. Când am ajuns acolo mi-am dat seama că m-a pus să joc cu unul dintre cei mai antipatici oameni pe care i-am văzut în viața mea. Cu un comportament în timpul jocului și un limbaj al corpului infecte pentru un sportiv. L-am mai urmărit cu alte ocazii și chiar mi-am zis: uite, ăsta e un băiat cu care n-aș vrea să joc vreodată. Dar eram deja acolo, făcusem o oră cu mașina, de la 16.00 la 17.00, în vârf de trafic, de la studio acasă, să iau geanta cu echipamentul și paleta (le-am uitat dimineață) și apoi la sală. Așa că am înghițit în sec și mi-am zis că trebuie să iau totul ca pe un test și să rezist. N-am văzut așa ceva în viața mea. A fost mai rău decât îmi puteam închipui. Adică, am crezut că afișează aroganța aia doar față de cei de-o seamă cu el. Nu, tati. Și ziceți voi dacă sunt eu defect. Omul (ne despart cel puțin 20 de ani) nu se ducea după nicio minge dacă eu urmam la serviciu, chiar dacă era în partea lui de teren. Așa ceva nu există, primul impuls a fost să îi atrag atenția și să-l pun la punct, apoi am zis să transform totul și într-o experiență de observare, să văd cât de nesimțit poate fi. Oho, mult mai nesimțit. Nu doar că nu ținea scorul, când mă mai încurcam eu (deși țin scorul zicându-l tare după fiecare minge) și îl întrebam zicea fie că nu știe, dar nu articula, ci doar ridica din umeri, fie că nu îl interesează, fie că nu contează. Da. Mi-a zis asta de mai multe ori, că nu contează cât e scorul. Pe ideea că oricum mă bate, deci ce contează. E drept, omul joacă mai bine decât mine. Lucrează mai mult, se vede. Dar după primele seturi, când am văzut ce probleme are, am început să-i iau și eu seturi și chiar meciuri (un meci ia cel care ajunge primul la trei seturi). Apoi, a început cu aroganțe mai mari. Când diferența era mai mare în favoarea mea, de pildă, conduceam cu 8-2, zicea: dacă pierd setul ăsta fac 20 de flotări. A zis asta de două ori, de două ori a făcut 20 de flotări. Care - și aici mi-a fost milă de el - nu erau flotări, erau niște chestii scremute, amuzante pentru privitor, făcute de la brâu în sus, cu mâinile ținute aiurea. Mă rog, m-am abținut, nu i-am zis nimic. Permanent, omul îmi transmitea prin toți porii că îmi face cel mai mare serviciu că joacă cu mine. I-am strâns mâna la final, foarte mulțumit de mine că am rezistat tentației de a-l pune la punct. Nu mai zic că acum 25 de ani, când eram și eu un copil prost, dacă l-aș fi întâlnit, l-aș fi pus să și mănânce vreo zece mingi.
La final, Georgică m-a întrebat cum a fost să joc cu un stângaci, lui n-aveam de ce să nu-i spun, e sala omului, îl cunosc de peste 20 de ani, îl respect enorm: a fost bine. Și dacă stângaciul n-ar fi fost în halul ăsta de nesimțit ar fi fost și mai bine. Nu i-a picat bine, normal, dar mi-a mulțumit pentru feedback. Și am vrut să-i spun asta pentru că mai sunt niște copii cuminți, respectuoși și foarte buni care vin la sală și de care-mi place la nebunie, doi băieți și o fată. Și n-aș vrea să împrumute din comportamentul acestui băiat răsfățat, atât de nesimțit. Înțeleg că are aproape de 30 de ani, adică lucrurile sunt destul de grave, nu discutăm despre un copil de 17 ani. Și e o mare problemă că acești copii din ziua de azi nu mai ies pe-afară, nu mai sunt cu zecile în fața blocului toată ziua, cum stăteam noi și ne jucam, interacționam permanent unii cu ceilalți. Ne creșteam unii pe alții și creșteam pe lângă cei mai mari și îi creșteam pe cei mai mici. Era ceva foarte mișto acolo, așa ar trebui să arate comunitățile. Da, îți mai luai una după ceafă sau chiar mai rău câteodată, dar cei aroganți, pe modelul acestui tip, și-o luau și erau ținta miștourilor tuturor până când le trecea. La masa de lângă erau doi tipi senzaționali. Dragoș Gheorghe, fost fotbalist la Petrolul, acum joacă tenis la nivel profesionist și pregătește și copii, e și profesor de sport. Și prietenul Floricel, care s-a apucat de tenis serios acum vreo 15 ani, după ce l-am bătut eu la un Revelion la Cheia. Ambii joacă rachetă, când joc cu ei mă mai lasă să le mai iau câte un set. Sunt o plăcere de privit, dar și de auzit, e acolo pasiunea aia nebună și bucuria totală a jocului, concentrați, dar mereu cu zâmbetul pe buze și cu respect total față de joc și față de adversar.
Apropo de aroganță:
Hai că m-am întins cu tenisul de masă și de fapt nu despre asta voiam să scriu. Mi se pare că jurnalul ăsta devine foarte important măcar pentru mine. Am senzația că de fapt documentez sfârșitul democrației. Și finalul vieții bune pe pământ. Deși sper să n-am dreptate, am ajuns să cred că democrația nu va mai rezista mult. Sau va reveni după ceva foarte rău care urmează și care va aduce multă moarte. Mă scuzați, nu sunt cel mai optimist tip din încăpere. Avem în lume, la ora asta, mai multe autocrații decât democrații. Și mă uit la mizerabilii ăștia care sunt acum la putere în România și înțeleg de ce oamenii au sărit cu totul în brațele extremiștilor de tip Georgescu. Pentru că (nu mai știu cine a zis-o) nu există tiranie mai mare decât cea săvârșită sub paravanul legii și în numele dreptății. Puterea de azi din România va deveni nu doar mult mai arogantă, mai nesimțită, mai sigură pe ea, dar va face abuzuri din ce în ce mai mari. Cu care vom lupta, desigur. Cât vom putea. Gandhi a zis-o pe-asta și e în cartea Mariei Ressa, Cum să înfrunți un dictator: non-cooperarea cu răul este o datorie în aceeași măsură în care datorie e cooperarea cu binele. Capcana acum e să credem că răul a fost eliminat odată cu Georgescu. Nu, un rău la fel de mare și de nenorocit conduce România. Mai vorbim. C-o să dureze.
Mi-am încheiat ziua cu acest Turmeric latte, la cafenea. Spicy motherfucker. Uitasem!
Mâine, la 18.00, am live la Starea sănătății cu Radu Țincu, despre dependențe. Așa că pregătiți întrebările, va răspunde live. Noi voiam online, dar omul ăsta bun a zis că ne face o vizită la Ploiești, să vadă și spațiul, așa că va fi și primul interviu făcut în noul studio. Abia aștept!
Și datele zilei:
Somn: 7 ore și 20 de minute. Nota 9.
Pași: 10.200.
Antrenament: Tenis de masă. De n-aș mai fi jucat…
Mâncare:
10.00 - salată verde cu legume (roșie, ardei, castraveți) și avocado, trei ouă poșate, o clătită cu năut. Ta-daaam:
15,00 - salată verde cu roșii și ton. Plus un kefir cu un coltuc de pâine. Senzație!
18,30 - ardei umpluți, la cafenea. Ăștia:
Citit:
Texte de la superscrieri, un articol științific de psihologie sportivă.
Văzut:
Nimic. O să dau un ochi câteva minute la Lyon - FCSB, în timp ce exersez la chitară.
Traim vremuri grele si complicate.Eu sunt mai batraior si traiesc vremuri interesante de cand ma stiu. Eram in anul 4 la facultate in 89 si imi aduc bine aminte foarte bine ce este o dictatura crunta .In anii 80 au inceput necazurile din ce in ce mai mari.Alimentari goale cu cozi in miez de noapte pentru o bucata de carne (stiu ca tu nu mananci) , pentru portocale , pentru lapte si iaurt, pentru branza si cascaval, pentru oua , pentru zahar si ulei samd. Pentru ca nu era caldura lumea baga la greu resouri in priza pana prajeau sigurantele si cablurile.Despre presa si media in general ce sa mai vorbim. Ziare , tv si radio toate erau cu partidul si Ceausestii.Securitatea avea o gramada de turnatori si te lua de pe strada in caz de vorbit aiurea de partid sui conducatorii sai.Cu toate astea devoram carti despre orice si ascultam muzica "deafara" de toate genurile inregistrata prost calitativ pe benzi de magnetofon si casete .Noptile pierdute cu sesiunile de video cu casete copiate prost cu traducerile lui Nistor.Traiam mai intens din aproape orice si cred ca noi tinerii la acea vreme cresteam intr-un anumit fel. Noi nici macar nu ne puteam inchipui ca vom ajunge intr-o buna zi in democratie , libertate si toate cele.Reprezentam o alta generatie de sacrificiu a acestui popor , care a copilarit si s-a dezvoltat in comunism , a inceput viata matura intr-o atmosfera in continua schimbare, de dupa revolutie , si s-a maturizat complet intr-o schimbare permanenta de te ia ameteala cateodata.Mai citesc de tinerii angoasati si depresivi ai zilelor noastre ( inclusiv copii mei ).Am un singur sfat dupa toate cate le-am trait pana acum , pe care il dau si copiilor mei : traiti , traiti si iar traiti cu pasiune si fara teama(frica) zilei de maine. Pe vremea noastra nici macam nu ne puteam gandi sa luptam cu sistemul si dictatura !
Prin fata noastra sa derulat caderea unei epoci , ridicarea alteia cu chinurile groaznice ale facerii .Am prins ani in care trebuia sa schimbam banii in valuta ( cate 30 dolari pe luna) ca banii se devalorizau de la o zi la alta( am avut dobanzi de 130% pe an la banci).Sistemul bancar demolat in care daca vroiai sa-ti iei un computer trebuia sa garantezi cu apartamentul.Cand a venit criza globala in 2008 noi eram deja caliti ! Cu Locurile de munca era un haos de nedescris si nici nu puteam sa iesim din tara.Si astea in timp ce apareau partidele , noile legi , presa noua : zeci de ziare noi , televiziuni si posturi de radio.Din cand in cand ne mai vizitau si minerii sa ne invete ca Domnu'' Iliescu e bun si noi suntem rai.Televiziuni prin cablu cu zeci de canale straine , televizoarele color urmate de calculatoare si internet. Aparitia telefoniei mobile , smartfonuri , 5g etc. In toti anii astia pot spune ca am trait cat altii in 2-3 vieti si ma mir ca inca sunt santos si mai traiesc. Eu mi-am educat copii cat am putut si inteleg foarte bine ce se intampla .La fel am comunicat cu cei din jur .Educatia este singura care ne poate duce inainte! Eforturile pe care le faci tu sunt admirabile si merita a fi facute fara nici o ezitare.
Ce e groaznic pentru mine este ca nu se vorbeste aproape deloc de tineri.Viitorul nostru sunt tinerii si mai nimeni nu se ocupa de ei.Au atata nevoie de educatie si indrumare pentru ca sunt lasati fara .Toata lumea vrea sa le indese cunostinte scolare cu forta fara sa se ocupe cu adevarat de educatia lor.Si eu recunosc ca multe le-am invatat la scoala vietii cu multe greutati si suferinte dar mobilarea mea de baza s-a facut in biblioteca prin carti.
Fata de tot ce s-a intamplat pana acum pe aceasta planeta , diferenta apare prin viteza de propagare a informatiilor . Evenimentele si viata se deruleaza intr-o viteza enorma comparat cu ce se intampla fie si acum 30-50 de ani.Si asta datorita transmisiilor digitale instantanee pe toata suprafata planetei .Doar noi in Romania avem senzatia ca traim intr-o alta lume .De aceea si suntem luati tot timpul prin surprindere. Nemaivorbind despre decalajul dintre viata de angajat la stat si cei ce lucreaza in privat sau au cate o afacere.
Trebuie sa fim pregatiti sa luptam si sa aparam valorile pe care cred ca le-am castigat fara ca multi din romani sa inteleaga si sa fie constienti de ele in anii astia de tranzitie interminabila.
Noi suntem intr-un pericol mare datorita extremistilor patriotarzi degenerati, generati , incurajati si tolerati de oligarhia securisto - comunista degenerata ce s-a instalat in fruntea tarii. Nu trebuie sa ne relaxam pentru ca Georgescu este unul iar cozile de topor sunt multe.
Avem nevoie de muti oameni noi in politica care sa schimbe ce este acum si miroase foarte urat.
Am obosit si ma duc sa ma odihnesc.
Noapte buna!
Ai liniştit enorm de multă lume cu emisiunea de astăzi, și cu toate celelalte de-altfel. Sper să-ți revină optimismul înzecit 🫶