Simularea care stimulează meditațiile. Conștiință, control și buba la picior
Scriu textul uitându-mă la meciul României cu San Marino. E târziu și mi-e somn. Robert învață și acum, are simulare mâine la istorie. Azi a avut la română și era mulțumit de ce a făcut, a zis că a făcut bine la toate subiectele. A fost simularea la română azi, m-am uitat pe subiecte că a dat și al meu, cică a făcut, a scris cu Ultima noapte, chestii, socoteli. Totul e greșit în felul în care îi punem să învețe și în felul în care îi evaluăm pe acești copii. Și cele patru clase de gimnaziu, la fel ca alea patru clase de liceu, nu fac nimic altceva decât să alimenteze cu bani privați un sistem de meditații făcute în afara școlii. Sigur, poți să iei evaluarea și Bac-ul cu notă decentă fără să faci o oră de meditații, dar sistemul nostru de educație pare ajustat permanent pentru a perpetua acest sistem de meditații, nu pentru a-i echipa pe copii cu abilitățile necesare pentru viață. Nu cred că unul din zece elevi de-a 12-a a citit romanul lui Camil Petrescu, Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război. Dar nouă din zece știu însă în perioada asta pe de rost 500 de cuvinte despre acest roman. Iar pe cele mai multe dintre ele nu le înțeleg, nu le folosesc, nu fac parte din vocabularul lor. Și șase din zece vor lua aceeași notă, dacă nu cumva mai mare chiar, decât acel copil care a citit romanul și are o opinie despre el, despre personaje, despre acțiune și poate vorbi liber despre asta. Cam așa stau lucrurile.
Sunt lovit mult mai serios decât credeam la picior și am făcut și mai rău folosind boots-urile lui Robert, zice Tania, pentru că am vascularizat și mai mult zona. Robert Badea a venit cu un verdict și mai nasol, când i-am trimis poze sexy cu bicepsul meu femural. Ruptură fibrilară, o lună pauză de la sport la care folosesc picioarele. Și m-a și speriat, dacă nu stau o lună și recidivează o să stau două, trei. Arată așa:
Mult mai urât decât se simte. Dar sunt atât de supărat că trebuie să fac pauză de la mișcare! Eu și nevoia mea de control total. Stând de vorbă și cu abonații plătitori, în seara asta, am realizat că mă apasă foarte mult în ultima vreme faptul că vin vremuri în care vom avea din ce în ce mai puțin control asupra a ceea ce ni se întâmplă. Nu mai zic de situația în care ești un jurnalist cu gura mare. Practic, trăim în lumea în care în Statele Unite dacă ataci o mașină Tesla ești declarat terorist, iar dacă lovești un polițist care apără Capitoliul pentru că nu ești de acord cu rezultatul alegerilor ești patriot. Super!
Și mi-am adus aminte de lecțiile lui Elen Langer, care spune că incertitudinea e regula, nu excepția. Ea susține că certitudinea ne face rigizi și atenți doar la ce credem că știm deja. În schimb, incertitudinea ne menține curioși, prezenți și vii. Deci, e bine. Apoi, că realitatea e modelată de percepția noastră, în sensul că nu evenimentele ne stresează, ci gândurile noastre despre ele. Cum interpretăm o pierdere, o greșeală sau un eșec determină cum ne simțim și cum acționăm mai departe. Și mai spune Langer că gândurile influențează radical corpul. Că mintea influențează biologia. Și că oboseala, boala și chiar „realitatea” sunt modelabile.
Și legat de asta, am adormit aseară ascultând conversația dintre Rich Roll și Annaka Harris, despre conștiință. Annaka vorbește despre conștiință nu ca despre gândirea sofisticată care ne definește ca oameni, ci ca despre simplul fapt de a simți. De a percepe ceva, orice. Știința nu a reușit încă să explice de ce materia devine conștientă. Creierul poate fi analizat în detaliu - dar între circuitele neuronale și experiența interioară a culorii verzi, de exemplu, rămâne un gol imposibil de traversat. Și dacă golul ăla nu poate fi traversat pentru că ne uităm din direcția greșită? Așa că tot mai mulți oameni de știință încep să ia în serios o întrebare:
„Și dacă conștiința nu este rezultatul materiei, ci dimpotrivă, materia e un rezultat al conștiinței?”
Ce mi-a rămas din toată conversația? Că ideea de sine este, în esență, o iluzie utilă. Iar experiențele meditative pot arăta asta direct, un spațiu fără spațiu, o conștiință fără corp, fără ego, în care se simte o unitate completă cu tot ce este. Nu metaforic. Direct. Ca și cum asta a fost întotdeauna adevărul, iar „realitatea” noastră de zi cu zi e doar o mască de supraviețuire. Într-un mod ciudat, tocmai această incertitudine aduce o formă de eliberare. Nu știm. Sfatul ar fi să ne putem orienta viețile mai degrabă înspre compasiune, prezență și curiozitate, decât înspre control și certitudini. Poate că întrebarea „ce este conștiința?” nu e doar o curiozitate filosofică. Poate e cheia unei vieți mai atente. Mai adevărate. Și poate că răspunsul nu se va găsi în microscop, ci în tăcerea dintre două gânduri care se bat pentru atenția noastră.
Kara, azi, la plimbare:
Și datele zilei:
Somn: 7 ore și 8 minute. Bine, foarte bine. Nota 9.
Pași: 5400, am venit și m-am băgat la meci, n-am mai ieșit cu Kara.
Antrenament: Nu. Pauză o lună, a zis doctorul. O să bag sală de-o să-mi iasă pe nas. Folosesc luna asta să fac un program cu sală în fiecare zi.
Mâncare:
10,00 - mixul meu (cei care ați venit mai târziu aici vedeți mai în urmă, e rețeta)
13,00 - supă de linte, lasagna bolognese de la cafenea.
21,00 - un amestec de orez brun și năut și mazăre, foarte bun. Plus niște anșoa cu usturoi și pătrunjel și măsline.
Citit:
Nimic.
Văzut:
Meci, San Marino - România. Cum sare mingea din băieții noștri mai rar. Mă rog, important e că nu ne-am încurcat cu desculții ăștia.
In primul rand imi pare rau pentru accidentare. Refacere rapida iti doresc. Din pacate ai dreptate, sistemul nostru de invatamant corupe in loc sa dezvolte.Ne invata copiii ca nu trebuie sa invete sa gandeasca ci doar sa imite si copieze( de unde si copiatul si plagiatul!). E cam nasol ca vine AI-ul peste noi si o sa aibe loc schimbari masive pe toate planurile si vor fi bine (probabil) cei care au dezvoltate abilitati creative .
Au aparut in ultimii ani mai multe cercetari in domeniul epigeneticii , care incearca sa analizeze si sa documenteze influenta mediului asupra oamenilor pana in profunzimea ADN-ului.Mai simplu si pe scurt , daca inteleg eu bine , putem sa constatam ca forma spiralata a ADN-ului poate fi mai comprimata sau mai relaxata , in functie de factorul stres sa zicem . Asta ar avea consecinte pana la nivel celular. In concluzie , tot ce traim , simtim si gandim poate modifica in timp compozitia corporala pana la nivel celular si genetic .
La fel , fizica quantica actuala , prezinta si descrie niste fenomene care nu mai se incadreaza in conceptele fizicii clasice - https://www.youtube.com/watch?v=1bynKidYTdw - vezi prezentarea lui Catalin Moise.Care explica cum particulele pot comunica intre ele la oricare distanta mai repede decat viteza luminii adica instantaneu si care ar fi consecintele .Adica ai putea fi in mai multe pozitii quantice in acelasi timp!(glumesc).
Ca urmare ,influenta(si superioritatea) spiritului asupra materiei este mai mult decat evidenta in opinia mea.
Nu renunta la jurnalul public.
Ma bucur ca te ajuta ,dar in acelasi timp ajuta cu siguranta si pe altii.Cred ca este si o modalitate de a crea o comunitate mai stransa si mai puternica.Ceea ce este foarte rar in lumea zilelor noastre.
Buna! Iti doresc sanatate! Nici nu vreau sa ma gandesc cat de mult vei savura miscarea afara dupa aceasta restrictie necesara!😃
Mi-a placut ce-ai spus de constiinta si materie. Si eu cred ca, constiinta sau energia genereaza materia. Asa s-ar explica si teoria fizicii cuantice. De ce la nivel subatomic nu mai exista nimic, pentruca " nimicul" genereaza materia. Eu cred ca traim vremuri in care stiinta si spiritualitatea converg. In care Dumnezeu, sau constiinta universala sau inteligenta cosmica sau cum vrei sa-i spui este explicat stintific. Si ca nu am fost creati intamplator sau ca este haos. Suferintele noastre neacceptate ne fac sa credem asta. Eu cred ca cea mai mare putere a unui om este acceptarea lucrurilor pe care nu le poate schimba. Dar aceasta minte deschisa, cautarea si acceptarea sunt numai pe persoana fizica . Fiecare are drumul sau, unic.
Sunt de acord cu tine si in privinta incertitudinilor. Acolo unde exista incertitudini exista posibilitati, spunea Dispenza. Experientele meditative ne ajuta pentruca ne conecteaza la acea constiinta care ne-a dat viata.
Si in privinta copilului interior, el exista in fiecare dintre noi , numai ca unii l-am inabusit. Bunaoara, mie-mi place sa ma dau cu carutul prin Selgross ,unde nu e lume😃 sau imi mai place sa ma arunc in pat dimineata cand ma trezesc - e super!
Referitor la compasiune , trebuie s-o practicam cat mai des. Particip la un curs de dezvoltare personala cu o psiholoaga super, curs care se intinde pe un an, iar week-end-ul trecut am avut ca tema, asta mi-a cazut mie sa alin durerea unui copil cu probleme de sanatate. Iar eu m-am dus la un camin cu copii cu handicap mediu si sever si le-am dus
e-ale gurii, ce-i incanta pe ei. Foarte misto a fost, o fetita nu mai voia sa plece din bratele mele! Ce-am simtit atunci... Cand aratam compasiune fata de ceilalti, de fapt aratam fata de noi. Si invers.Una e compasiunea si alta e compatimirea. Compasiunea inseamna sa si faci ceva pt omul acela , compatimirea arata ca ai ramas la stadiul de mila si cam atat. Cand ai compasiune pt cineva, primul beneficiar esti tu, castigul imediat e al tau nu al persoanei pe care o ajuti.Te bucuri de acel cadou, de a fi daruit, de a ajuta pe cineva. Dar te opresti acolo, nu ai asteptari, oricum esti castigat.
Iar am scris mult! 😃😃😃
Eu nu am avut niciodata facebook, insta sau tik-tok.
Azi mi-a venit in minte o fraza" Am inceput sa fiu mai bine cu mine ca sa ma exprim asa , nu cand am incercat sa ma iubesc mai mult ci cand am reusit sa ma urasc mai putin.😃 Apropo de " raul" din noi. Care exista si el. 😃Va pup!