Trump stinge lumina democrației, salata perfectă, bătrânețe, fotbal și doi copii minunați
Am venit de la fotbal și sunt rupt, dar a intrat excelent. La fel ca peștele făcut de Monica la cuptor în seara asta. Minuneee!
E altceva să joci cu plus în termometre. Mai nasol e cu pulsul. Am trecut iar de câteva ori de 180, ajută mult ceasurile astea deștepte, pentru că știi când să o lași mai moale un pic. După o vârstă contează mult. Nu mi se pare în regulă cum se joacă, două ore legate, fără pauză, șapte la șapte, pe un sintetic măricel. Toată lumea e plus 45 cred, sunt una sau două excepții. Sunt momente în joc când se joacă mai degrabă fotbal de masă, în sensul că aproape nimeni nu mai aleargă, și se mișcă un pic doar cel cu mingea, asta până când ni se reîncarcă bateriile. Eu aș pune măcar o pauză de câteva minute. Dar nu pot să zic nimic, că nu mă mai cheamă băieții, tac și trag de mine. E greu să mai găsești un grup mișto, cu oameni sănătoși la cap, ca să joci săptămânal o miuță.
Cu excepția durerilor groaznice la degetul mare de la piciorul stâng a doua zi după fotbal (cred că merg să fac o radiografie, ceva) sunt ok. Și mă bucur că pot juca în continuare, chiar dacă mă enervez că nu-i mai pot cere corpului atât de mult. E al dracului de frustrant să crezi că poți face lucruri pe care le făceai acum zece ani fără probleme și să constați că de fapt nu mai poți. Citeam undeva că există două praguri de îmbătrânire la bărbați. Unul pe la 46 de ani și altul undeva pe la 65. Cred că e adevărat. Dar mai cred și că dacă te menții în formă, dacă ceri în continuare de la corpul tău și îi și asiguri ce are nevoie pentru refacere și ai grijă de el, de greutate, de ce bagi în tine, să nu mai consumi alcool, să nu mai fumezi, ajungi să treci cu bine de pragurile astea. Deja simt, după pauza de ani buni pe care am luat-o de la fotbal, că reflexele revin, că pot controla din ce în ce mai bine mingea, că am o coordonare din ce în mai bună. Singura chestie este că atunci când pulsul trece de 180 comunicarea cu coechipierii e destul de dificilă, în sensul că eu zic chestii, dar nu prea le înțeleg nici eu. Așa că apelez la tot felul de interjecții și exclamații, gen: Hei, hai, du-te, dă-o, pas, da, nu. Și nu mai fac alte comentarii, ceea ce Sorinel, Țapu și Puși, colegii mei de echipă, pe care i-am tot certat stând la pomană timp de vreo 20 de ani, apreciază acum. Acum, las secretul ăsta aici mai mult pentru mine, să-l citesc peste ani: băiete, la 47 de ani alergi mai mult la fotbal decât o făceai la 30.
Azi am venit supărat cu toate întârzierile astea la redacție, iar Monica m-a așteptat cum se cuvine ca să-mi schimbe toată ziua.
Așa, da, tati. Legenda spune că cine n-a gustat din salata boeuf a Monicăi (devenită a la rousse de când eu nu mai bag carne) a trăit degeaba. Nu, n-are mazăre, dacă întreabă Exarhu. Mi-a trecut toată supărarea, am înregistrat emisiunea în toane bune. Nu sunt fost foarte mulțumit de ce am scris azi, dar sunt lucruri pe care trebuie să le spunem în continuare și să le repetăm. Cineva a comentat frumos pe youtube, că suntem scobitoarea aia pusă între pleoape, care rezistă cu greu și nu lasă ochiul să se închidă. Pentru că suntem foarte aproape să închidem ochii democrației. Și democrația moare în întuneric.
Iată ce face diliul planetei. Așadar, el și Musk și Vance ăla și toți imbecilii lor urlă la Europa acuzându-ne de prea multe reglementări care interzic dreptul la liberă exprimare, în timp ce Trump a spart azi încă un far al democrației americane. Mie nu îmi vine să cred că a putut da un asemenea ordin. Am cercetat, președintele american chiar poate face asta. Și a făcut-o.
Eu încă nu pot să cred că așa ceva e posibil. Practic, în acest moment democrația a fost anulată în State. Mai vorbim mâine despre asta. Ok, merg să mă bag în cizmele de recuperare și să citesc, să nu o luați razna până mâine, da?
A, uite-i și pe ăștia ai mei, a pus Andreuca poza asta azi pe grupul nostru, mor de ei. Ceva, ceva tot am făcut bine:
Și datele zilei:
Somn: 7 ore și 27 de minute. Nota 9.
Pași: 15150.
Antrenament: Fotbal. Am pierdut din nou, dar am plecat cu toții întregi.
Haleală:
10.00 - mixul meu
14.00 - salată a la rousse, cu un coltuc de pâine și orgasm.
20.45 - crap de Dunăre la cuptor, cu legume.
Citit: Scris.
Văzut: Nimic.
Buna, Dragos! Hai ca m-ai incurajat putin si sunt deja mai optimista! 😃Eu am 50 de ani, fac 51 luna viitoare, si alerg de multi ani, si mi se intampla sa ajung la 170, 180... Si atunci merg putin si apoi iar alerg. Ma gandeam ca mi se intampla numai mie!😃😃😃 Imi place tare mult sa alerg, ultimile dati am alergat avand chiar mana in ghips! Cam 80 km pe luna, 10 km de doua ori pe saptamana. Si imi place mult si inotul, 1000 m , o data sau de doua ori pe saptamana. Hai ca m-am laudat destul! Seara buna!
Salut. La fel ca și tine, am abandonat băutul intensiv (practicat anti-anxietate și de socializare). De patru ani. Fumatul, de vreo 12. Regret mai mult c-am fumat decât că am băut; rezultatul exemplului mamei și al bărbaților pe care-i apreciam (și încercam să-i imit) din anturaj. Am trecut la un regim alimentar flexitarian (carne de câteva ori pe an, puțină, când sunt invitat ori în vacanțe). Dimineață fac smoothie (pentru mine și soție; și ea și-a modificat alimentația, datorită mie) din nuci și semințe, în care adaug cereale integrale și câte un fruct/două, după inspirație și stoc. Înot de două-trei ori pe săptămână(~45 minute/~1 km). Am ieșit azi pentru prima oară-n acest an cu bicicleta în parc. O fac în zilele în care nu bag bazin. Evit efortul prea intens - dintotdeauna am avut o capacitate pulmonară deficitară. Inima-i încă ok: la 53 ani, nu trec cu pulsul de 160-170.
După cum am mai scris-o, îmi pari mult mai echilibrat și... normal? :) în blog decât în producțiile video. Pentru că aici n-ai grija algoritmului platformelor?