Un quiche uscat, o fană supărată și Kara ciorditoarea

Ce zi! Credeam c-o să fie foarte nasoală, dar a fost opusul până la urmă. Dimineață am avut niște oameni care au muncit în curte să schimbe ceva panou la instalația de fotovoltaice, deci am lucrat pentru sesiune, am scris pentru emisiuni și am citit. Cât a fost bestia liniștită. Că apoi m-am enervat complet, m-a disperat Kara să iasă în curte, unde n-o puteam lăsa pentru că le-ar fi furat acelor oameni și chiloții de pe ei, nu doar sculele. Când mi-am dat seama în ce hal m-am enervat din nimic am râs de mine. Dar nu există câine mai hoț decât Kara Ciorditoarea. Cum te-ai întors cu spatele, cum a plecat cu ceva. Știu toate poveștile cu nevoia de atenție, cu toate astea. Nu, tati, cățeaua mea nu are nevoie de nimic, e clepomană. Și miloagă. Și nimfomană, dar asta e o discuție pentru altă dată.

Am reușit să plec pe la unu de acasă și-am făcut multe. Am fost o fugă pe la cafenea, am băgat o supă, că știam că seara am ospăț mare cu pește proaspăt, apoi m-am dus la tenis. După ce m-a bătut un copil de m-a zvântat, am rezolvat cazul cu Adrian, cu care joc deja săptămânal și facem jocuri frumoase. Ușor, ușor, scap și de blocajul pe care-l am când joc pe puncte. Ajută mult jocul cu cei care-s mult mai buni, pentru că scorul nu mai are sens, oricum pierzi, așa că mai bine încerci să joci, să riști, să pui probleme. 

Pentru că nu putem înregistra decât după ora 17, am lucrat din nou și vinerea. Am ajuns la studio la 16,30, în probabil singura zi în care muncitorii plănuiseră să stea peste program. Se sudează gradenele la teatru, primele două rânduri de sus sunt gata, o să fac mâine poză. O să iasă frumos. Sunt eu supărat că n-avem înălțime mai mare în sala de teatru, dar până la urmă o să fie bine. Am înregistrat podcastul de sâmbătă și o ediție de Starea sănătății și am plecat cu M să mâncăm în oraș, cu bunii noștri prieteni Alina și Paul. M-am lins pe bot după borșul ăla de pește, din care o să mănânc și mâine, că mi-a făcut Paul și supliment. 

Acum, seara, necaz mare (că așa e când pui mult suflet în ceea ce faci, se găsește un motiv să te ducă mai aproape de balamuc în fiecare zi).  A dat cineva un review prost la cafeneaua din București. O stea, pe motiv că Quiche-ul era uscat. Se întâmplă, nu poți ține chiar totul sub control, oricât ai încerca. Nu înseamnă că e ok, desigur. Partea amuzantă - există în toate, desigur, este că persoana care a lăsat acel review se numără printre fanii SN care s-au întâlnit în seara asta la cafeneaua din București. Marote și Larisa au rămas cu ei peste program, iar tipa cu review-ul a luat quiche-ul la pachet și a plecat mai devreme. Când a aflat, Marote aproape că a dat în icter mecanic. Concluzia lui Marote, după ce oamenii din cafenea, care au mâncat și ei quiche, nu l-au găsit uscat: fata era probabil fană Georgescu. E, cu toții avem supărările noastre. 

Mi-a trimis Marote și o poză de la întâlnire: 

Cine-i fata cu Quiche-ul uscat, care i-a stricat seara lui Marius? Cea care nu e în poză. 

Hai, că e târziu și vreau și eu să văd un episod din Ziua Șacalului. Dacă mă lasă M, care nu mai avea ce să vadă și s-a apucat iar de Prison Break. La cât muncește ea azi, o să-l termine prin 2030. Doamne, mi-aduc aminte cum am văzut într-un weekend vreo două sezoane când le-am dat jos de pe Filelist (na, era prin 2006 cred, o aveam doar pe Andreea atunci, cred că era pe la bunici). Pur și simplu ne-am așezat în pat, cu monitorul ăla cât o noptieră pus pe birou, la marginea patului și puneam pauză doar să mergem la budă și să luăm ceva de haleală. Doamne, ce dileală! Munceam atunci mai mult decât acum și ni se părea că n-avem nimic din ce ne doream. Și nici gânduri de dezvoltare personală nu ne bântuiau. Astea aveau să vină mai târziu, când neoliberalismul ne-a spus că fiecare e propriul lui proiect personal. Și-am trecut de la dictatura lui ”trebuie” la cea a lui ”pot”. Și de atunci tot putem, ca nebunii. Și deși nu ne mai lipsește nimic, avem tot ce ne trebuie și mai mult de-atât, copiii s-au mărit, Andreea e la casa ei, Robert e plecat în deplasare acum, nu ne mai permitem un weekend în care să facem binging, fără să ne intereseze ce se întâmplă în lume. Că mâine M e iar la treabă. Că doar așa sunt rare review-urile de o stea pentru că era quiche-ul prea uscat. Somn bun, ce episod, că s-a dat deja stingerea!

Și datele zilei: 

Somn: 7 ore și 33 de minute. Nota 9. 

Pași: 12.500. 

Antrenament: Da. Tenis de masă, două ore. 

Mâncare: 

10.00: mixul meu - 10 g. ovăz, 10 g. chia, 10 g in, 10 g. cacao pudră, 10. g cânepă, 30 g proteină vegetală. Lapte de ovăz. 100 gr. afine.

13,30 - Supă cremă de spanac cu ou (la cafenea)

16,30 - 150 grame afine, o banană. 

19.00 ciorbă de pește, saramură de pește și un caras prăjit cu mămăligă, la prietenul Paul, la hotel Central. 

Citit: 

Gustul amar al ciocolatei - 46 de pagini. Sper să mai bag ceva la culcare, dar nu cred, sunt rupt.