Unii distrug lumea, Kara distruge casa. Omleta lui Pătraru revine. Crin și urgența climatică

Cred că așa ar trebui să arate o zi de sâmbătă (cel puțin până pe la ora 18, când m-am apucat să lucrez). Și sunt profund recunoscător că pot avea astfel de zile. Sau bucăți de zile. Dimineață am făcut celebra mea omletă (după o pauză de cel puțin un an), am pus poză mai jos. Apoi am citit, după care a venit la noi Adi (cu care joc tenis de masă de când m-am mutat cu activitatea la Ploiești). Adi e masor cu mare experiență, face și reflexoterapie și Robert a zis că îi place foarte mult de el și că se simte excelent după toate procedurile. Pe mine m-a cam rupt, în sensul că nu sunt un fan al masajului foarte energic și apăsat. M-am simțit excelent după, dar a fost o oră de chin pentru mine. Mai mult, nu suport să-mi atingă cineva tălpile și nici să simt ulei pe tălpi sau pe palme. Am suportat (doare rău treaba aia cu tălpile) uneori mușcând un prosop, de zici că eram la tortură, nu la masaj. Dar după ce m-am ridicat de acolo simțeam că plutesc și încă am, la ore bune după, o stare de relaxare și de pace. Mă rog, pacea s-a dus când am observat că scumpetea asta de drăcoaică împielițată, Kara, rodea cu spor la structura fotoliului ei din casă. Asta ca pedeapsă pentru că n-am lăsat-o să își aducă acolo osul de afară. De două ori a intrat cu el în casă, de două ori i l-am luat și scos afară. Așa că a venit, s-a urcat la locul ei și a început să lucreze la fotoliu. Rupsese deja o bucată bună când m-am sesizat. Nu l-a distrus, dar e pe drumul ăla. Ne-a distrus în casă multe acest animal pe care noi ne încăpățânăm să-l credem bun și înțelegător. Nu e. Nu mai există papuci, niciun papuc, a distrus zeci de perechi. Canapeaua din living este varză, trebuie schimbată, avem părți de mobilier și mese roase, fură zilnic tot ce prinde și trebuie să o alergi prin toată curtea ca să recuperezi ce ai lăsat aiurea și ea a putut să șterpelească. Am dat o grămadă de bani ca să împart curtea în două cu un gard, pentru că într-o zi a decis că nu-i place cum stă folia de la solar, în altă zi a scos din pământ un pom... Ca să vă faceți o idee, așa arată canapeaua pe care doarme ea în terasă.

Pernele? Au fost și perne, normal, a avut și salteaua ei pe jos. Dar toate au fost rupte. Vatelina din interior? Împrăștiată prin toată curtea. Cu stil. A, îi rog să se abțină de la comentarii pe cei care au sfaturi gen vai, câinele nu primește atenție, încearcă să vă transmită ceva, nu petreceți suficient timp cu el și altele asemenea. Am avut o câini toată viața. În afară de faptul că nu doarme noaptea cu noi, ci afară (unde i-am închis terasa și are căldură și toate condițiile, iese când vrea, ușă batantă, figuri de cinci stele), am rezistat aici eroic - orice, până la viața din dormitor -, primește mai multă atenție decât primesc mulți copii de la părinții lor. Merge la dresaj și socializare de trei ori pe săptămână, o scoatem la plimbare. Cică ar fi așa până la un an jumate. Are un an și patru luni săptămâna viitoare. Nu cred că se va opri. Adică, răutatea de a distruge ceva când nu o lași să facă ce vrea este parte din ea și cred că are legătură și cu faptul că a fost singură la mă-sa. Toate țâțele la dispoziție, prințesă. Și-a ajuns și la unii care o consideră om, nu câine. Acum plânge la ușă și dacă nu-i deschid găsește ea ceva să distrugă. Nu știu, să roadă la baza casei până când pică… 

Ia uite ce frumusețe, nu? Splendoare pe canapea, nu? Așa stătea dimineață.

Am mai citit două articole astăzi despre chirurgia  bariatrica, am avut și o discuție cu o doamnă doctoră care a făcut ceva cercetări în domeniu, e incredibil că medicii pot promova așa ceva ca soluție la kilogramele în plus unor oameni care n-au probleme de sănătate sau alte comorbidități. Cred că episodul de Starea sănătății va fi doar primul pas, voi căuta pacienți care să ne spună povestea lor și deja am primit de la cei care au citit și textul de ieri câteva piste bune. Mulțumesc. Dacă mai aveți idei vă rog să le trimiteți. De asemenea, dacă aveți în drumul vostru astfel de reclame, care promovează această procedură medicală ca soluție la kilogramele în plus sau fețe de medici specialiști care promovează asta faceți o poză și trimiteți la dragos@patraru.ro. Mulțumesc. 

Cred că m-am relaxat prea mult azi, că pe seară am început să lucrez. Declarațiile unora te sufocă pur și simplu. Îmi tot notez zilele astea întrebări și idei pentru interviurile cu candidații (sper să și vină la discuții). Și nu pot să trec peste asta. Crin Antonescu a spus că nu există încălzire globală ca efect al acțiunii umane. Ca și cum schimbările climatice ar fi o chestiune de opinie, ca și cum încălzirea planetei n-ar depinde de știință, ci de credințe personale. Singura mea întrebare ar fi: ești prost sau ești ticălos când spui așa ceva? 

Faptele sunt clare. Nu mai există dubii aici, citeam undeva o declarație a unei specialiste care spunea că suntem mai siguri de incălzirea globală produsă de mâna omului decât suntem că fumatul provoacă cancer la plămâni. Și avem cancerul pe pachetele de țigări. 

Jacques Attali a scris o carte despre cum să ne apărăm de crizele următoare. E un fel de scrisoare adresată unei specii aflate în plină amnezie. Autorul spune că ne îmbătăm cu progresul și negăm realitatea, ignorând semnele evidente ale prăbușirii. Ne împrumutăm de la viitor, consumăm prezentul, distrugem stocurile pentru a susține fluxuri iluzorii.

În 2018 omul ăsta spunea că nu ne mai permitem luxul inconștienței. Că dacă vrem să supraviețuim ca specie, nu doar ca indivizi privilegiați, trebuie să învățăm din crize, nu să le amânăm. Să cultivăm luciditatea, nu să o tratăm cu tranchilizante. Șapte ani mai târziu suntem într-o situație mult mai nasoală cu lumea. Încălzirea globală este, cum spune Attali, „un fapt tragic și indiscutabil”, rezultat direct al acțiunilor umane: arderea combustibililor fosili, defrișările, industria cărnii, poluarea masivă și obsesia pentru profit imediat. De la topirea accelerată a ghețarilor, până la acidificarea oceanelor și migrațiile forțate de secetă – criza climatică nu doar că există, dar se amplifică exponențial. Dar hei, cine altcineva decât Crin Antonescu poate transforma pasivitatea într-o virtute? Putem avea un președinte care nu crede în realitate? 

Sunt zile în care sunt exact cum spunea Carlin. Optimist la nivel personal și foarte pesimist la nivel colectiv. Nu pot vedea pur și simplu cum am putea să punem lumea pe o direcție bună fără o lungă perioadă de haos, războaie și multă moarte. Oamenii au ajuns să creadă orice, să refuze pur și simplu realitatea, tehnologia ne anesteziază simțul critic și capitalismul ne distruge toate reperele, toate valorile și ne alimentează lipsa de încredere unii în alții și a tuturor în state și-n instituții. Fără încredere nicio poveste nu mai poate fi spusă. Și fără să credem poveștile pe care ni le spunem lumea nu are cum să devină ceea ce ne dorim cu toții, adică un loc mai bun. 

Ca să aibă și Kara ce să distrugă. 

Și datele zilei: 

Somn: 8 ore și 13 minute. Excelent. Nota 9. 

Pași: 4600. 

Antrenament: Da, forță. 600 de Kcal (probabil cel mult 300 real) 

Mâncare: 

10,30 - azi, după ceva timp (chiar prea mult timp) am făcut din nou omletă. Mi-am luat și tigaie nouă, din fontă, foarte mișto se comportă. Și am și aruncat tigăile care aveau zgârieturi, după ce am citit cât de nocive pentru sănătate pot fi. A ieșit așa: 

17,00 - fasole roșie boabe din borcan, cartofi noi la cuptor, două plăcinte cu brânză de la mama, kefir. O plăcintă cu mere desert.  

20,00 - un shake proteic, o banană.

Citit:

Mașinăria de minciuni - 28 de pagini. 

Aseară, chiar dacă eram frânt, am adormit mult după miezul nopții (din nou, trebuie să revin la obiceiul de a fi în pat la 22.00) pentru că m-am apucat și de James, de Percival Everett. Practic, povestea lui Huckleberry Finn rescrisă din perspectiva lui Jim, sclavul fugar. Care, ce chestie, era și el om. Clar voi trece mai departe de cele 50 de pagini pe care le-am citit aseară, asta fiind și regula pe care o aplic de mulți ani, îi acord unei cărți 50 de pagini să mă convingă. Unele reușesc după două-trei pagini, altele - deși mult mai rar - după 30 de pagini. Eram sceptic cu privire la James, dar m-a convins foarte repede. Cartea e foarte premiată și chiar e excelent scrisă. Nu știu însă în ce măsură mai poate fi însă atractivă pentru cei tineri, dar aș propune-o la clubul de carte pentru liceeni pe care vreau să-l țin la hub-ul nostru cultural. 

Văzut: 

Meci de baschet, Timișoara - Petrolul, Liga Națională. Am pierdut, nu se aștepta nimeni să facem vreo surpriză. Ne-a rupt Kenney al nostru. Când a vrut să revină în iarnă la Ploiești n-am avut bani să-i oferim. Asta e, joacă bugetele înainte de orice la sportul ăsta. Ultimul buget ocupă ultimul loc. 

O comedie romantică pe Netflix - The Life List parcă. Drăguț, fată!