Unul, două, trei titluri! Campionii, campionii…

Da, au reușit. Sunt din nou campioni. Pentru a treia oară consecutiv. U17, U18, acum, astăzi, U19. Nimic nu se compară cu bucuria pe care ți-o oferă sportul. Toată lumea a spus că de fapt finala s-a jucat ieri, în semifinala dintre noi și ASE. De-aia ne era teamă de acest joc. Ieri am început foarte rău jocul și am revenit aproape miraculos, la cum am jucat în prima parte, de la -16 puncte. Nu mai puteam lăsa loc de surprize azi și băieții au înțeles asta foarte bine, respectând cu strictețe și multă muncă planul tactic desenat de Ivan (ajuns azi la al 12-lea titlu din carieră). Am câștigat toate sferturile, 23-21, 16-11, 19-16, 14-7, fiind conduși o singură dată, la început, cu 2-0. În ordinea numerelor de pe tricou, Rareș Movileanu, Robert Pătraru, Federico Diaconescu, Alexandru Dimov, Armand Suciu, Rareș Mihalache, David Matei, George Angelian, Tudor Pârvu, Răzvan Popa, Codruț Dinu și David Rașoga. Plus Octav Ion, operat de curând la genunchi. 

Ionuț Ivan e antrenorul, Cristi Trandafir e secundul lui, Robert Munteanu e preparator fizic. Eu sunt acolo pentru orice e nevoie. Ăștia suntem noi. De niște ani buni. Unii au plecat în alte părți, unii au renunțat, alții ni s-au alăturat pentru a învăța și pentru a câștiga. Un grup extraordinar, cu niște băieți fantastici și cu un antrenor care se încăpățânează să îi învețe pe acești copii să joace, să gândească, să fie baschet. Eu le zic tot copii, deși cei mai mulți dintre ei au împlinit deja 18 ani. Unii dintre ei vor realiza în continuare lucruri mărețe în acest sport, alții vor apuca pe alte drumuri, dar cu toții se vor sprijini în orice vor face în continuare pe acești ani în care au dat totul sportului, în care au învățat ce înseamnă disciplina, ce înseamnă să lucrezi pentru un obiectiv, sub presiune, cu exercițiu metodic potrivit, să fii prezent zi de zi la antrenamente, având grijă la echilibrul dintre sport și școală (cu toții au rezultate excelente la învățătură, na, baschetul e greu, tati, ai nevoie de creier ca să-l înțelegi și să-l aplici în teren), ce înseamnă să lucrezi în echipă, să depinzi de alții și alții să depindă de tine, să fii serios, să ai cuvânt, să fii mereu acolo unde e nevoie de tine, indiferent de problemele pe care le ai. Au învățat să comunice, să fie buni, să fie fair-play. Și foarte rar în ziua de azi găsești locul în care poți face toate astea, împreună cu un antrenor care-ți explică zi de zi măruntaiele baschetului, astfel încât să poți, ca jucător, să iei cele mai bune decizii în teren. Să poți să crești și să devii la rândul tău creator de soluții. Că vei face asta în teren sau în afara lui contează mai puțin. 

Mulțumim, Ionuț! La bătaia de joc care se petrece la Ploiești de atâția ani, poate e cazul să te gândești mai serios la tine și să accepți una dintre ofertele bune pe care le primești. Că nu știu de câte ori ne mai putem da peste cap și câte titluri mai putem aduce luptând practic mai mult zi de zi cu Consiliul Local Ploiești și cu CSM decât cu adversarii din teren. Ca să știți, titlul ăsta la U19 e al clubului, dar participarea (taxe, arbitraje, transport, ambulanță, cazare etc.) e suportată de sponsori și de părinți. la fel și la U17, unde sperăm la un nou titlu. Că așa e la noi, cetățenii lucrează pentru Primărie, nu invers. 

Și ai mei:  

Am început textul dimineața pe răcoare. La studio, unde nenea Remus montează de zor la restul de decor și la cromă. A fost și ieri, iar când a plecat n-a închis ușa studioului. Noi am armat, iar când ușa s-a mișcat nițel, pe la unu noaptea, telefoanele noastre, al meu și al Monicăi, au început să sune mult mai nasol decât face alerta 112. Am zis că a început războiul, m-am speriat rău de tot. Senzația aia când te trezești panicat și tremură carnea pe tine. Eu am adormit la loc destul de repede, Monica a stat o oră să se uite pe camere. Nu a reușit să termine până seara tot ce era de montat, pentru că au apărut ceva probleme (normal, altfel nu se poate la noi), dar revine joi să definitiveze totul. Gata, avem și cromă, avem și studio complet (adică toate cele trei laturi), putem face și interviuri și orice alte producții vrem.

Dimineață, la 10,30, am intrat la cursuri, unde am avut o discuție interesantă despre poziția ingrată în care se află psihologul sau consilierul sportiv atunci când lucrează cu un grup sportiv, angajat fiind de club. Pentru că, la fel ca în cazul nutriționistului sportiv (că studiez și asta, după cum știți), se pune problema scopului. La cursul de nutriție de la Barca Innovation Hub lucrurile sunt definite încă din primul curs: scopul nutriției sportive este performanța. Ceea ce e de înțeles, dar e oare în regulă? Pentru că asta înseamnă să pui uneori sănătatea pe termen lung a sportivului în planul secund. Așadar, definiția completă ar trebui să cuprindă o condiționare (și există o dispută aici între specialiști), scopul este performanța în condiții de sănătate a individului pe termen scurt, mediu și lung. Ceva de genul ăsta. Revenind la dilema psihologului sportiv, el se află acolo tot pentru performanță. Doar că clienții lui - componenții echipei - sunt indivizi. De multe ori, rezolvarea problemelor acestor indivizi poate să presupună procese care să afecteze nivelul lor de performanță pe moment, dar să ajute enorm la bunăstarea psihică a acestora. Și-atunci, ți-ai făcut treaba sau nu? Pentru că angajatorul s-ar putea să fie foarte supărat. Hai, că în alte părți, de pildă, în Danemarca, de unde v-am povestit despre modelul Team Denmark, 

mai e cum mai e, dar la noi e jale, pentru că la nivel de copii și juniori cel puțin sănătatea mintală a sportivului este total neglijată, iar copiii care fac sport sunt în cele mai multe cazuri doar o marfă exploatată pentru performanță cu cele mai greșite metode cu putință. La o sută de copii abuzați și traumatizați ies doi-trei care merg mai departe, dar și ăia cu probleme psihice care vor ieși la suprafață la un moment dat. Și-atunci, ce e de făcut? Ne trebuie reguli, ne trebuie educație, ne trebuie discuții cu federațiile, cu ministerele, cu guvernul, cu părinții (care de multe ori sunt principalii abuzatori ai copiilor). Doar că noi nici nu recunoaștem că avem o problemă. De pildă, la un meci de Liga întâi, de săptămâna trecută, antrenorul echipei Total Sport a ieșit la margine să facă următoarea remarcă: ‘’tu te-ai găsit să faci faultul ăla? Păi, tu ești cel mai prost din echipa asta!’’ Meserie, te halesc!

Și datele zilei: 

Somn: 7 ore și 41 de minute. Nota 9. 

Pași: 9800.

Antrenament: Nu. Doar un carusel de emoții la meci. 

Haleală: 

09.00 - omletă cu salată cu de toate

17.30 - o banană

20.45 - supă pleurotus și tocană de linte cu spanac, o bunătate. 

Citit: Nimic

Văzut: Baschet. Campioni la lucru.