Who Wants to Live Forever? Că de acum se cam poate, tati!

Hai, că s-a făcut săptămâna. Prima săptămână din jurnalul ăsta pe care vreau să văd dacă-l pot ține zilnic, timp de un an. Impresii după prima săptămână? Mă, nu e ușor. Că dacă ar fi ușor ar ține toată lumea. Dar simt deja cum mă ajută. Nu doar ca exercițiu de disciplină, ci prin faptul că mă ajută să mă simt mult mai prezent în viața mea. 

Am început să scriu și la un proiect pentru un examen la școală, despre beneficiile jurnalului la sportivii de performanță. Uite cum se leagă lucrurile. 

Dacă vreți să aflați mai multe despre beneficiile ținerii unui jurnal dați un ochi aici.

Unul dintre mesajele de zilele astea, uneori mă termină ce-mi scriu oamenii: 

”Bună, Dragoș,

Scriu aceste randuri cu un nod in gat si cateva lacrimi oprite intre ploape. Vreau sa incep prin a-ti spune ca te apreciez mult pentru realizarile tale personale si pentru ceea ce dai comunitatii. De putin timp te urmaresc constant si ma ajuta sfaturile tale. Vreau sa iti impartasesc povestea mea, care probabil este povestea multora dintre noi. Am 37 de ani si de vreo 10 ani sufar de dependenta de alcool si de anxietate generalizata. In tot acest timp alcoolul a reusit sa imi fie cel mai bun prieten si sa ma "ajute", in modul lui parsiv, sa trec peste episoadele de anxietate majora. M-am amagit ani de zile ca o sa reusesc cumva, singura, sa le rezolv pe amandoua. In toti acesti ani am facut psihoterapie care m-a ajutat sa descopar cauzele si sa-mi inteleg traumele, insa cu toate astea nu m-au facut sa actionez decat pe termen scurt. In prezent sunt sub medicamentatie si poate putin zombie (de aia m-am hotarat sa iti scriu). Voiam doar sa iti spun ca ai avut si tu o contributie in decizia mea de a apela la ajutor. Nu stiu daca voi reusi pana la final, dar ma simt mandra ca am inceput acest proces. Apreciez mult podcastul Vocea Natiei (desi Starea Natiei o urmaresc mai des) si il recomand de cate ori am ocazia. Mi-ar placea sa aprofundezi teme precum modalitati de a invinge dependentele (cu exemple reale), tehnici de a ne depasi anxietatile, "instrumente" de a gasi un sens intr-o lume in care parca ni se prescrie sensul ca pe o reteta de la medic, chiar si despre spiritualitate. Cred eu ca ceea ce cauta oamenii, uneori fara sa isi dea seama, este bucuria sincera din copilarie, curajul si entuziasmul de atunci. Nu cred ca le-am pierdut odata cu maturitatea, doar le-am bagatelizat, crezand ca altele sunt importante. Asa ca ar trebui sa le cautam pe undeva prin noi. Si vorbind despre ele impreuna poate reusim sa aducem la viata macar 10%. Si cred sincer ca ai capacitatea de a initia schimbare in tribul tau destul de mare. Inchei prin a-ti spune ca atunci cand voi fi mare as vrea sa fiu ca Dragos.”

Da, vom face asta, vom discuta mai mult despre aceste probleme cu care se confruntă mulți. Foarte puțini sunt cei care decid că ceară ajutor. Și mai puțini sunt cei care găsesc acel ”de ce” și grupul de suport care să-i ajute să învingă aceste dependențe. De-aia, ajutorul apropiaților este esențial. Și, desigur, ajutorul comunității. Și de-aia facem un hub cultural la Ploiești. Vom vrea să găzduim și astfel de întâlniri, care ajută atât de mult și care nu sunt ceva obișnuit la noi. Pentru dependenții de alcool, de dorguri, de pariuri, de pornografie...  

Dacă vreți o carte pe tema asta, încercați Judith Griesel, cu Niciodată nu e de ajuns.

Hai să vă mai dau un motiv să vă apucați de un jurnal imediat. Nemurirea, tati. Nu asta căutăm cu toții? De ce facem tot ceea ce facem? Nu pentru a lăsa ceva după noi? Nu pentru a rămâne, prin ceea ce am făcut, pe-aici? Ok, unii nu ajung să aibă luxul de a-și pune astfel de întrebări, alții lasă în urmă doar nenorociri. Dar tot ceea ce se întâmplă, viteza cu care avansează inteligența artificială înseamnă - printre multe altele, unele foarte bune, altele foarte rele - și nemurire. Înseamnă că și că nepoții noștri, nepoții nepoților noștri vor putea să stea de vorbă cu noi. Vor putea să ne cunoască așa cum eram, să ne afle părerea despre chestiuni care îi vor preocupa și pe ei, să afle răspunsurile noastre la întrebări pe care și ei și le pun. Pentru că, să ne înțelegem, întrebările sunt aceleași de când lumea. Citiți, de pildă, Scrisorile lui Seneca către Luciliu, ca să dau doar un exemplu din ce am tot recomandat în ultimul an. I-am zis lui Chat GPT să facă o glumă cu asta. Sigur, a zis, sigur pe el. Cică un om din zilele noastre se duce la Socrate și îl întreabă: De ce oamenii încă nu au toate răspunsurile? Socrate zâmbește și spune. Întrebările voastre sunt aceleași, doar că acum aveți Wi-Fi. Mda. Pe glume încă stă foarte prost cumătrul AI. 

E și o chestiune de responsabilitate, pe care foarte mulți n-o conștientizează. Amprenta pe care o lăsăm online va rămâne, în cele mai multe cazuri. E, nu că te va afecta cu ceva, dar e posibil ca acest dialog să aibă loc peste 75 de ani între strănepoții tăi: 

- L-ai cunoscut pe străbunicul? 

- Nu, dar m-am uitat la ce scria, la ce zicea, la conversațiile arhivate de pe grupul familiei, am avut o discuție cu holograma lui, băi, frate, ce tembel! Nu-mi vine să cred că mă trag dintr-un fascist nenorocit, un misogin, un xenofob, un rasist! Mi-e rușine de trecutul familie mele!” Mhm? Miștocuț. Desigur, pe cei mai mulți extremiști patrioți daci de azi îi doare la coiful furat din muzeul olandez de cei care vor veni după ei. 

Am făcut azi un interviu zic eu interesant, cu Andrei Petreanu, specialist AI. Bazat omul, a explicat chestii pe înțelesul tuturor, și eu mi-am lămurit cu ocazia asta niște întrebări. Am abordat teme care nu se discută deloc la noi, cum ar fi felul în care AI-ul va afecta democrația. Am vorbit un pic și despre Nexus, cartea lui Harari, pe care am tot recomandat-o de asemenea. Sper să le fi plăcut oamenilor din trib. 

Mâine intru în direct, de la ora 18.00, cu George Haber, care a acceptat să-și petreacă dimineața alături de tribul nostru. Abia aștept. 

Și datele zilei: 

Somn: 7 ore și 49 de minute. Nu prea bine, cam agitat. Am visat că negociam cu îngrijitorii unui teren de fotbal părăsit preluarea lui pentru niște grupe de copii. 

Pași: 8.300

Antrenament: Nu, am simțit ceva nasol la umărul stâng dimineață, am decis, după câteva mișcări și niște flotări la care m-a cam ținut, să fac pauză azi. 

Mâncare: 

10.00: mixul meu - 10 g. ovăz, 10 g. chia, 10 g in, 10 g. cacao pudră, 10. g cânepă, 30 g proteină vegetală. Lapte de ovăz. 100 gr. afine.

14,30 - salată verde, de toate națiile, la pungă, că n-o mai am pe Larisa lângă mine să îmi ia din toate, separat, și să facă frumos. Un MBS cinstit, că făcuse Eugen o mămăligă prea mare, plus ce-a mai rămas de ieri din pastele cu fructe de mare. Să nu aruncăm mâncare. 

20.00 - un iaurt îmbogățit cu 30 gr. proteină vegetală din mazăre. Plus afine și nuci.  

Citit: 

Dimineață, de la 8 la 9, Gustul amar al ciocolatei - 73 de pagini. Excelentă carte pentru aceste vremuri. Ca să înțelegm cum viețile ni se pot schimba peste noapte. În feluri pe care nici nu ni le putem imagina.