Instalator cu AI la butonieră. Și sportul în care joacă bugetele

Ce am învățat azi? Multe și diferite. Dimineață am învățat să aerisesc instalația de încălzire prin pardoseală (luase aer și se auzeau niște zgomote noaptea de am zis că s-au spart în același timp toate țevile din pereți, așteptam să curgă apa pe noi din tavan. Apoi, am învățat să refac legăturile dintre fiecare termostat wireless din camere și panoul de comandă. Omul care a venit să se uite la instalație a avut răbdare cu mine, mi-a explicat tot principiul de funcționare, m-a lăsat să umblu, ca să înțeleg mai bine. Acum știu ce am de făcut. La centrale mă pricep, am depanat prin telefon vreo trei feluri până acum, deci, dacă nu găsiți soluții și vreți să-mi admirați ce arată instalatorii când se pun pe treabă sunt omul vostru. Să nu credeți că e ușor, am vrut să pun poză, dar nu merg încărcate, am încercat de câteva ori.  

De ceva timp tot lucrez cu diverse AI-uri, pe care încerc să le integrez în munca de zi cu zi. Azi am văzut la lucru (și o să se întâmple și mâine, unde voi primi un instructaj complet și acces la jucărie) poate să facă un AI mult mai avansat, un instrument cu ajutorul căruia munca unui jurnalist devine nu neapărat mult mai ușoară, ci mult mai bună. De zeci de ori mai bună și mai rapidă decât fără aceste instrumente care au la bază inteligența artificială. Poți avea ideile principale din documente foarte stufoase imediat, poți afla de pildă toate tâmpeniile spuse (cu surse clare) de un politician, astea-s cele mai simple lucruri. Cea mai grea muncă din redacții (care necesită timp și oameni) este cea de documentare. Oricât de bun ai fi ca jurnalist, nu poți acoperi toate sursele relevante, n-ai cum să nu pierzi o grămadă de timp de multe ori fără vreun rezultat, nu poți citi, de pildă, pentru un material pe care vrei să-l dai mâine, toate declarațiile de avere și de interese a o sută de oameni, să zicem. Nu poți citi trei rechizitorii de sute de pagini. Dar cu un AI poți afla imediat toate statisticile și toate datele care te pot ajuta pentru un material de presă. Poți obține chiar sugestii de întrebări pe care să le adresezi mai departe celor vizați de subiect, autorităților. Poți afla în câteva minute ce spune legea despre o anumită speță, ce soluții s-au dat în cazuri asemănătoare. Și multe altele. pe mine mă ajută să aflu instant ce-am zis eu la emisiune în ultimii 12 ani despre un anumit subiect. Ceea ce poți găsi și cu o căutare după un anumit cuvânt, dar îți ia mult mai mult, pentru că trebuie să citești tot și apoi să îți faci o idee. Mănâncă timp și nervi, iar când trebuie să scrii o emisiune în șase ore, că trebuie să o și înregistrezi, să se și monteze și să ajungă să fie și difuzată. O resursă fantastică. Un AI poate face munca a douăzeci de oameni. Și nu înseamnă că dai afară 20 de oameni (mai sunt puține redacții independente cu atâția oameni la scris), ci înseamnă că poți pune 20 de oameni să lucreze la 20 de subiecte diferite, subiecte importante, subiecte pe care redacțiile de obicei le amână sau pur și simplu sunt obligate să le ignore. 

Și dacă citesc asta jurnaliști care nu au băgat până acum prea mult în seamă aceste instrumente - pentru că mulți sunt reticenți, mai ales după ce-au văzut că Chat Gpt, chiar și în variantă plătită, e încă foarte tembel, puneți mâna și învățați, încercați să înțelegeți, instruiți-vă, mergeți la cursuri și faceți din aceste instrumente partenerul vostru permanent de lucru. Schimbările vor fi atât de mari - mult mai mari decât trecerea pe care am făcut-o eu de la mașina de scris și documentarea în bibliotecă la computer și internet, încât cine rămâne în urmă va deveni foarte rapid irelevant. Mă gândesc să reiau la Ploiești ceea ce am mai făcut, să adun  patru-cinci copii buni și pasionați, între 16 și 20 de ani, pe care să-i cresc în meseria asta. Dacă or mai exista copii care vor să învețe gratuit chestii pe care nu le prea poți învăța la nicio școală de pe-aici. 

Am câștigat la tenis azi, am jucat pe sistemul două din trei vreo șapte meciuri, cu doi adversari diferiți, dar nu asta e important (e, nu e, dacă n-ar fi fost n-ai fi scris, lăudărosule!), ci faptul că am început să dau drumul la lovituri, ceea ce părea aproape imposibil acum șase luni. Și ghici ce, nu doar că intră, intră ca lumea, din ce în ce mai bine. Facem asta și-n viața de zi cu zi. Jucăm safe, la siguranță, facem doar ce știm că ne iese, nu îndrăznim, nu avem curaj, nu riscăm, nu ne asumăm mai mult. Și apoi, din pătrățica noastră în care ne simțim în siguranță, ne ofticăm că alții sunt unde am vrea și noi să fim. 

La baschet, la seniori, am luat-o iar pe coajă grav. Am jucat cu Voluntari (locul al doilea în campionat) și am pierdut la peste 30 de puncte. Ca să vă faceți o idee, Voluntari, echipă sprijinită sută la sută de Consiliul Local, are un buget anual de 2,5 milioane de euro. Ploieștiul are, la baschet, anul acesta, probabil cel mai mic buget din prima ligă, oricum printre ultimele, în sensul că nu depășim 500.000 de euro, din care 140.000 de euro bani proveniți din sponsorizări, aduse de mine și de alții, care ne implicăm dând bani și timp și pricepere, nu încasând, cum au venit unii acum să facă. Voluntari are șapte străini și jucători români foarte buni, de națională, noi am avut azi patru străini pe foaie, doi jucători români cu experiență, dintre care unul ploieștean, și restul doar copiii noștri, crescuți de club, cu vârste între 17 și 20 de ani. Bine, bine, spun cei care nu se pricep deloc, dar de ce nu facem doar activitate pentru copii și juniori. Simplu, pentru că niciun copil foarte bun nu stă la un club care nu are o echipă de seniori care-i poate da minute în prima ligă. E valabil în toate sporturile, de ce Hagi nu a rămas la nivelul de Academie de copii și juniori? Pentru că nu-ți vine nimeni, tragi targa pe uscat. Mă rog, discuția e complicată, nici nu știu dacă interesează pe cineva de aici, dar e jurnalul meu și am convenit că-l scriu în primul rând pentru mine. Mulțumesc pentru că mă suportați.

Altfel, ce se întâmplă la acest CSM e de filmul mut. Dar am scris deja foarte mult, așa că am tăiat de aici și am salvat pentru ediția de mâine.

Mai ales că mâine am și ultimul examen din sesiunea asta. 

A, și-am mai vândut un scaun azi. Termene.ro a cumpărat cu 10.000 de euro un scaun personalizat în primul rând, la Teatrul nației. Mai sunt doar două disponibile, iar banii pe care i-am strâns ne permit să punem nu doar scaunele, ci și sunetul și luminile în sala de teatru. Mare lucru! 

Deja am tras la poartă niște evenimente senzaționale. Conferințe, spectacole, veți vedea în curând. 

Și datele zilei: 

Somn: 8 ore și două minute. Ca un bebeluș, m-am și speriat când m-am trezit.   

Pași: 12.300. 

Antrenament: Da. Tenis de masă, 120 de minute, 1373 de calorii. E clar, mă pregătesc pentru Olimpiadă.

Mâncare: 

10.00: trei ouă fierte, salată verde cu avocado, quesadilla. 

15,00 - hamsii cu mămăligă și legume la cuptor.

20,00 - un shake proteic, 35 grame, două banane. 

Citit: 

Societatea oboselii - Byung Chul Han - 23 de pagini. 

Văzut: 

Mă bag acum la un episod din SAS: Rogue Heroes. E genial.