Atenție, text necorectat, scris în mare parte pe genunchi la propriu, rezolv ce e de rezolvat dimineață. Scuzeee!
Pentru că voi termina după ora 22 probabil întâlnirea de la RBC, din București (acum am terminat, e 22.58), scriu textul ăsta pe parcursul zilei, când găsesc câte o fereastră. L-am început la 8.15, când m-am așezat la masa de scris și-am început să meșteresc la emisiunea de azi. iar ziua se anunță greuță cel puțin. Trebuie să înregistrez podcastul Vocea nației, să scriu și să înregistrez apoi emisiunea Starea nației și dacă mai încape și Starea sănătății, dar nu cred. Apoi, să plec către București, unde înainte de evenimentul de la 19,30 aș vrea să trec o fugă și pe la cafenea.
Nu ajung nicăieri, pentru că nu mă încadrez în timp. Până la urmă, am scris emisiunea pâmă pe la 13,30, am ajuns la studio și am început să înregistrăm la 14,00, mergea așa și așa bine, dar Dorel suda pe șantier, na, lucrăm totuși pe șantier, a dat prea tare în aparat și ne-a luat curentul. Așa că am întârziat. Am lăsat pentru mâine podcastul, avem și live-ul pe Starea sănătății, deci oricum venim la treabă.
Vestea bună la șantier este că a venit tavanul acela special care izolează fonic, îl așteptăm de foarte mult timp, am pierdut cel puțin o lună în care puteam lucra acolo altele care trebuie făcute după ce se pune acel tavan. Astăzi a venit și doamna Elena, cu tablouri frumoase, aranjamente, să decidem unde vin flori, ce plante, chestii importante, care arată că ne apropiem de final. Sper să se întâmple cât mai repede, pentru că, eu ca eu, că nu știu aproape nimic din ce s-a întâmplat, m-au protejat cu toții din punctul ăsta de vedere și pentru că imediat iau foc, dar Monica e terminată. Fără ea, fără deciziile ei, fără controlul ei pe toate problemele, probabil toată treaba ar fi fost abandonată de mult timp. Dar, ce să zic, așa am eu noroc.
A venit curentul, doar că nu mai avem sunet. Se lucrează. Eram la final cu emisiunea, dar fișierul al cincilea a fost corupt, așa că trebuie să reluăm de undeva de la jumătate. Nu știu dacă mai am timp, pentru că trebuia să fi plecat deja la București.
Am reușit până la urmă. Am ajuns și la eveniment, iată și o poză, pentru cine nu crede.
Apropo de asta, m-a sunat ieri cineva. Nu am fost pe fază, am revenit cu apelul, cum fac aproape întotdeauna când găsesc timp. Mi-a răspuns un tip pe care a trebuit să-l conving în cinci minute că sunt eu. De obicei nu mai am nervi, dar acum am avut. Pe fundal, se auzea vocea mea. Apoi, omul a zis că vrea să știe cum am făcut eu să nu mai beau alcool. Dar înainte de asta a vrut să știe dacă chiar e adevărat că nu mai beau. I-am spus că evident că e adevărat, că altfel nu mai spuneam că nu beau, nu am nimic de câștigat din asta. Ba din contră, lumea mă detestă în general de când spun că nu mai consum alcool, pentru că li se pare că fac pe deșteptul. Și consideră că sunt arogant. Unii mi-au și spus-o, că de ce mă dau mare că nu mai consum alcool. Eu le spun că încerc să-i inspir pe oameni să ia decizii bune și informate pentru sănătatea lor, dar lor li se pare că de fapt doar mă dau mare. E, revin la omul de la telefon. Nu cred că m-a crezut că nu mai beau. Apoi m-a întrebat cum am făcut, i-am explicat că doar unii oameni pot să facă asta cu puterea voinței, că e nevoie de grup de sprijin, de tratament, că dacă e într-o asemenea situație trebuie să ceară ajutor. Dar voia să știe cum am făcut eu. Și i-am explicat exact pașii. M-a oprit după câteva fraze, spunând: e, noi suntem oameni normali, domne! N-am înțeles ce voia să spună. I-am mulțumit și am închis.
Hopa, stați, că a venit Alina, de la I WOOD BE:
Alina, care meșterește și pentru noi multe chestii pe care le găsiți în cafenele și în magazin, a fost plecată două luni în Thailanda, iar în aprilie se cară în Japonia pentru două luni. O urăsc pe Alina. Cică pleacă la muncă, zece ore pe zi. Mda…
Hai, că începe evenimentul, s-a strâns lumea, vă las.
Postez după ce se termină treaba.
A, tare asta. Mi-a făcut ziua mai frumoasă:
Și datele zilei.
Somn: 7 ore și 17 minute. M-am trezit cu o durere nasoală de cap, se întâmplă când dorm prea mult stând pe spate, ceea ce nu prea mai fac. Nota 8.
Pași: 3800, jaleee!
Antrenament: Nu.
Mâncare:
10.00: mix-ul meu 10 g. ovăz, 10 g. chia, 10 g in, 10 g. cacao pudră, 10. g cânepă, 30 g proteină vegetală, 3 gr. creatină. Lapte de ovăz. 100 gr. afine, o banană.
17.30: de la Avocadoo: Poke Bowl cu somon și două ouă poșate. La mall Băneasa, unde m-am văzut cu Tania Ghinea, că nu doar vom face ceva împreună, vom și deschide ceva împreună. La Ploiești, la hub-ul nostru cultural, unde vom avea și un cabinet de kineto și ceva aparate de recuperare sportivă.
19,00: calcan la plită cu cartofi copți, de la Nordsee, că încă îmi era foame.
Citit:
Nu.
Văzut:
Nimic.
Dragoș,
Mie mi se pare foarte faină abordarea ta.
Mă inspiri să reușesc să mă las de alcool și fumat (deși pe ăsta l-am rărit big time), și să (re)încep un jurnal. N-am mai ținut unul din copilărie-adolescență. Cred că ar fi extrem de util, și nu doar pentru cele menționate, ci și ca mărturie a emoțiilor prin care trecem cu toții (cred) în perioada asta.
Pentru mine, oamenii ca tine și ca Valeriu, de exemplu, sunt dovada vie că lucrurile nu au cum să meargă spre mai rău, ci spre mai bine. Spre asta sper și spre asta sperăm toți care te urmărim și sprijinim așa cum putem fiecare.
E nevoie de oameni, de comunitate, de valori împărtășite în comunitate și mai ales de speranță. Iar tu știi să redai din plin (chiar și atunci când nu crezi asta).
Mulțumesc tare mult și sper să ajung să te văd la Cafenea într-o zi!
Da, e foarte important sa ai in preajma oameni care s-au lasat de alcool. Ajuta enorm! Nu mai consum deloc alcool din 02 iunie 2024, urmaream Starea Natiei si conta sa aud destul de des ca te-ai lasat de alcool. Langa mine, o prietena foarte buna, a reusit de ani lucrul asta. Astfel ca, din 2 iunie cand am prins un job bun, am reusit sa nu mai beau deloc.
Acum mai vin gagici la mine si se simt foarte prost sa bea de unele singure. Asta e.
Repeta, conteaza in continuare! :)
Bafta!