Tu ce credeai că nu vor face niciodată copiii tăi?
Și un antidot pentru anxietatea care ne-a cuprins pe toți în aceste vremuri atât de tulburi.
O duminică bună. În sensul că am dormit peste nouă ore, am făcut sport, m-am plimbat, am cântat la chitară, am citit, am scris și m-am și întâlnit cu oameni senzaționali. Am făcut și ceva cu care nu sunt deloc de acord, am cedat presiunilor și i-am cumpărat lui Robert un air fryer. Omul își gătește, la 18 ani, aproape toate mesele, și a dat probabil de multe rețete preparate la friteuze de-astea cu aer cald. Mi-a tot zic, așa că i-am luat. Și-a făcut azi șnițele cu cartofi dulci și o prăjitură. Pe bune? O prăjitură: banana brownie. Dacă mi-ar fi cerut cineva să pun pe hârtie acum cinci ani ce nu va face Robert la 18 ani cred că asta aș fi pus: gătit. Orice, dar acest copil n-o să gătească niciodată aș fi spus.
Cumva, copiii noștri fac lucruri pe care nimic din parcursul lor nu le-au anunțat. Robert, care are foarte puțin timp liber și până acum doi ani nu știa să dea drumul la aragaz gătește aproape tot ce mănâncă, își cântărește, citește etichetele, caută rețete pe care apoi le face, în timp ce Andreea își descoperă din ce în ce mai mult latura artistică, pe care în trecut n-a părut interesată să o exploreze. Sau n-a știut de ea. Sau n-am încurajat-o noi destul. Acum, face mărțișoare, lucrează cu lut, m-am uitat după niște cursuri, ceva, să o înscriu, dacă știți de niște oameni mișto care se ocupă cu treburi de-astea lăsați detalii în comentarii. M-aș bucura enorm să-și găsească un sens în artă și din fericire sunt aici și încă în putere, cât să pot să o sprijin. Dacă aveți copii încă mici, uitați-vă mai atent la ei, poate vedeți lucruri care vă scapă. Uite, și asta vreau să facem la hub, unde vom avea spre jumătatea anului și cel puțin o sală dedicată unor astfel de activități creative, workshop-uri de tot felul, abia aștept. Iată ce chestii mișto face Andreuca:
M-am văzut cu doi oameni buni, de la Romo, o comunitate de producători locali din Brașov, pe care o vom extinde la Ploiești, unde ei nu mai livrează, pentru că nu mai au un partener de încredere. Sistemul e simplu, producătorii își postează ofertele săptămânale pe grupul de fb, consumatorii le scriu ce doresc să comande, săptămânal se face predarea-primirea într-un loc. Din martie, aprilie cel târziu și la Ploiești, unde vom avea și o piață volantă sâmbăta și duminica (da, facem și asta sub terasa de la hub, e nebunia mea), unde producătorii, pe care noi îi vom selecta, nu vor plăti nimic pentru a-și vinde produsele celor care ne vor vizita. Așa reușim să le oferim celor din comunitate produse proaspete, accesibile, în timp ce-i sprijinim pe producătorii mici, care oferă produse de calitate.
Tot azi a fost la cafenea, cu mulți invitați, după un botez, să le trăiască, Tania de la Unison. Care face niște produse foarte mișto, pe care le veți găsi și în băcănia noastră, după deschiderea hub-ului. A fost acolo și Andrei Roșu. Artistul, solistul, alergătorul, inspiraționalul, antreprenorul, veganul, filgudul Andrei Roșu, căruia i-a plăcut de asemenea mult la noi. Mai ales vinul dezalcoolizat, cu care am făcut și o poză. Pe care nu mi-a trimis-o până la ora închiderii ediției. Se reportează. Așa că pun o poză cu Kara, care doarme dusă lângă mine.
Pe pernă, cum se doarme.
Am băgat sală, chitară, plimbare cu M în cartier, mă rog, Kara ne-a plimbat pe noi, că ea dictează ritmul. Și am citit vreo 60 de pagini din cartea lui Andrei Gorzo, Ce-am învățat de la Graham Greene. Interesantă, mă rog, abia acum începe. Mă gândeam, Andrei Gorzo, care e cu un an mai mic decât mine, a avut acces la colecții întregi de reviste mișto. Eu când vedeam un Pif, pe care puteam doar să-l răsfoiesc, eram în al nouălea cer. Mi-aduc aminte că știam pe dinafară vreo două numere de Neckermann pe care le avea bunică-mea. Vă puteți închipui ce făceam uitându-mă la secțiunea de lenjerie intimă pentru femei.
O idee foarte bună pe care am luat-o din newsletterul lui Cristian Lupșa, pe care vi-l recomand. Ideea îi aparține jurnalistului Ed Yong, care are și el un newsletter mișto, și zice așa: ”Suntem cu toții oameni imperfecți care facem o muncă imperfectă. Așa că alege-ți cu grijă o chestie locală și fă-o.” Corect. E o altă versiune a ideii lui Scott Harrison, din Sete: concentrează-te pe binele pe care-l poți face. Da, dincolo de felul în care ne afectează în perioada asta schimbările pe care nu prea le înțelegem, dincolo de lucrurile mari, de impactul pe care vrem să-l avem, există multe lucruri mici, care ne pot aduce sens și care le pot schimba multora viața în bine și pe care le putem face, fiecare în comunitatea lui. Nu e nevoie de cine știe ce resurse, de fapt, nu e nevoie decât de decizia de a face un anumit lucru și de a mai găsi niște oameni dispuși să creadă și să vrea să ajute. De acolo, orice se poate face. Până să deschidem cantina, biblioteca, cluburile de carte, workshop-urile și toate celelalte, am început deja să adun tineri care sunt sau își doresc să fie jurnaliști. Ceva ce am făcut înainte să plec cu munca la București. O să cer ajutor de la oamenii buni cu care am crescut și eu ca jurnalist, cei care mai sunt, că Nini Hristodorescu, de pildă, nu mai e, și-o să începem să creștem și să sprijinim niște jurnaliști mișto. Care să nu fie nevoiți să-și abandoneze munca pentru că nebunii lumii taie niște finanțări. Fie că-s de aici sau de prin alte părți, ne putem vedea online oricând, deci nu văd o problemă dacă nu pot veni fizic la întâlnirile noastre. Aștept un semn de la doritori la dragos@patraru.ro. Și poate urnim în felul ăsta din nou și publicația altPHel.
Hai, că mâine am greu, ne vedem la live-uri. Mai butonez un pic pentru emisiunile de săptămâna viitoare și apoi mă bag la un episod din Eroi și ticăloși, pe Max.
A venit și poza de la Roșu:
Și datele zilei:
Somn: 9 ore și 35 de minute. Nota 9.
Pași: 10.400.
Antrenament: Da, forță, full-body. 700 Kcal.
Mâncare:
10.00: mixul meu. 10 g. ovăz, 10 g. chia, 10 g in, 10 g. cacao pudră, 10. g cânepă, 30 g proteină vegetală. Lapte de ovăz. 100 gr. afine.
14,00 - borș rusesc (sfeclă), niște chifteluțe din legume pe care le-am luat să le încerc, de la Verdino, o porcărie, două felii de pâine prăjită cu icre.
18,30 - crap pescuit cu legume la grătar. Mă rog, la air fryer.
Citit:
Ce am învățat de la Graham Greene, de Andrei Gorzo. 58 de pagini.
Văzut:
Mă bag acum la un episod din SAS: Rogue Heroes.
Jurnalul tău zilnic mă face să privesc cu alți ochi ideea de a ține unul la rândul meu. De multe ori, citindu-l, îmi spun că poate aș putea și eu să încep un astfel de obicei. Cine știe? Rutina zilnică, disciplina cu care citești, faci sport, îți contorizezi pașii și îți organizezi activitățile, mă motivează enorm. Felul în care îți exprimi gândurile, visurile, dar și momentele de cumpănă, sinceritatea cu care vorbești despre viața ta și, mai ales, despre copiii tăi, este de-a dreptul admirabil. O sursă minunată de inspirație!
super tare, andreea! arată chiar ok pentru început, mă bucur să văd cum lumea se apucă de artistice. eu am terminat artă (mă ro, scenografie) și sunt super paisonată de cusut (mai ales de cel istoric). deci, dacă sunt ceva doritori care vor să facem workshops despre machetare, artă plastică, cusut, făcut haine simple și comode treburi d-astea ”manuale”, aștept să ne vedem la hub! (sunt din ce în ce mai nerăbdătoare).
eu nu sunt mamă, ca să zic despre copilul meu, dar nu mă așteptam la mine niciodată să fac activism. că eram mică și izolată mai toată viața, prinsă în lumea mea de artistării și cărți, nu mă vedeam în viața mea capabilă să stau pe meterezele mișcărilor sociale și să strig ce nu-mi place. și, a doua, nu mă vedeam scriind public, asumându-mi haosul de taste și țipatul pe internet despre diferite lucruri. nu am pretenția de jurnalist, dar am pasiunea pentru a transmite idei (critice) și păreri, uneori asezonate cu o parte de literatură-mărturie. mă găsiți aici cu ce scriu. încă nu am siguranța să fac super goarnă și despre ce fac artistic, dar dacă vrea cineva să vadă că nu vorbesc prostii despre capacitatea de a învăța pe cineva artisticăreală, sunt și pe Behance. același nume, cu care încă mi-e ciudat să mă identific.
ce-mi place să citesc despre duminicile lejere!