Voi ce pitici aveți pe creier?

Una din zilele alea în care ai impresia că nimic nu iese bine. Dimineață am avut o ședință la Starea sănătății, pentru că cifrele sunt în cădere liberă acolo. Dar asta se întâmplă exclusiv din vina mea, pentru că de când cu mutarea și cu șantierul am mai sărit emisiuni, n-am făcut niciun episod din Cu etichetele curate, pe scurt, implicarea mea în proiect a fost minimă. Iar oamenii sancționează asta, chiar dacă e acolo în locul meu Maria, care a început excelent și e mult mai bună decât cum eram eu când am început. Dar, na, n-o știe lumea și va dura ceva timp să o cunoască și să aibă încredere în ea. Punem și de o secțiunea de invitați care să scrie la Starea sănătății, deci cine vrea să trimită un mesaj la contact@stareasanantatii.ro și eventual un text, să se uite fetele și să vă caute. Turăm motoarele în perioada următoare. Nu ne interesează neapărat cifrele, pentru că le putem face cu clickbait și alte trucuri care încă funcționează, vrem să creștem organic, așa cum am făcut-o cu Starea nației. Cu 3000 de abonați plătitori acolo am acoperi toate costurile. Nu avem nici măcar o mie. Erau anul trecut, dar pentru că n-am mai făcut nici live-uri probabil oamenii au decis să nu mai contribuie. 

Hai, că am avut zăpadă și iarna asta. Să fim recunoscători: 

Am constatat apoi după ce am ajuns la studio că am uitat cheile acasă. Singurele chei, pe care de obicei le lăsăm acolo, într-un sertar, ca să poată avea acces muncitorii la ele în caz că au ceva de făcut acolo. Le-am luat cu mine vineri, că mi-a fost lene să mai merg până la sertarul ăla. Ei bine, am căutat cheile vreo 45 de minute, pentru că erau în pantalonii pe care Kara i-a găsit și i-a băgat cumva sub canapeaua din living. Mai bine urmam sfatul Monicăi, care m-a sfătuit să sparg ușa, pentru că oricum butucul ar trebui schimbat. Urăsc să stric lucruri care merg. Copil fiind nu cred c-am desfăcut vreodată vreo jucărie. Să n-o stric. 

Seara, live-ul n-a plecat, pentru că a crăpat un soft, naiba să le ia, că am dat o căciulă de bani și pare că nimic nu merge cum ar trebui. Am aflat cu ocazia asta că acel soft n-a fost instalat ca lumea, deși avem versiunea full cumpărată, pentru că încă se mai lucra la diverse pe acolo. Pe ideea, lasă că trecem pe curat mai încolo. N-am înțeles de ce și nimeni nu a știut să-mi răspundă la întrebarea asta. S-a refăcut legătura, dar deja episodul mă enervase cumplit. Asta are mai degrabă legătură cu disconfortul ăsta de a lucra pe un șantier. E praf peste tot, oameni care lucrează, strigă, vorbesc tare, sudează, găuresc, taie cu flexul, superbă atmosferă de lucru. 

Chiar vorbesc băieții ăștia pe șantier non-stop. Trec azi pe lângă doi și le zic: o să vă înscriu la Olimpiada de debate, mă! La care unul dintre ei: iese bani? Am râs. 

Pentru mine, cum arată locul în care-mi desfășor activitatea e foarte important. Da, există un diagnostic pentru asta, am mai povestit că nici când eram copil nu puteam să-mi fac temele dacă nu era curățenie în cameră, dacă nu erau toate puse la locul lor. Azi-dimineață, am dat zăpada la o parte mult mai mult decât era nevoie, pentru că am vrut ca tot trotuarul să fie lună și am revenit acolo unde rămăseseră urme care nu-mi plăceau. Monica, atunci când vrea să mă enerveze, face fix chestiile astea, deranjează ceva ce știe că vreau să stea într-o anumită ordine. Am tot felul de nebunii, de pildă, o obsesie pentru cifra opt, care ține mai degrabă de superstiție. De fapt, obsesia e pentru cifrele doi, patru și opt. Și când servesc la tenis de masă, când îmi dă adversarul mingea, o las să cadă de două sau de patru sau de opt ori. Dacă nu se întâmplă, o mai bat eu o dată de masă. La tenis de câmp, când eram copil (de acolo cred că vine totul), făceam asta, băteam de două, de patru sau de opt ori, dacă aveam nevoie de mai mult timp. Niciodată de șase ori, niciodată impar. Habar n-am de ce. Număr pași, trepte, iar dacă merg pe gresie sau pe pavaje pătrate sunt toate șansele să nu fiu deloc atent la ce spui, pentru că număr. Două, patru, opt, două, patru, opt. 

V-am spus, e un demers terapeutic în primul rând pentru mine acest jurnal. Și ajută, că mă tot întreba cineva în comentarii zilele trecute. Scuze că n-am timp să răspund acolo, dar o fac din când în când aici. Tu ce pitici ai pe creier? 

Apropo de comentarii, scria cineva la textul de ieri că domne, cum pot să vorbesc despre viață sănătoasă când eu am scris că am mâncat ieri doi crenwurști vegetali, care clar reprezintă hrană ultraprocesată, deci… Deci, da, pentru foarte mulți care joacă și rolul de milițieni, sănătatea nu e un mod de viață, în care contează deciziile pe care le iei în fiecare zi, nu contează cum te raportezi la pilonii sănătății, nu contează cât dormi, cum ai grijă de stres, că nu bei, nu fumezi, că te hidratezi corect, că faci mișcare cu metodă și aproape zilnic, că te axezi pe o dietă bazată pe plante, legume, fructe, nuci, seminșe, care e și stil de viață. Nu, nu. Problema e de ce ai gustat într-o sâmbătă doi crenwurști vegetali. Și mai ales cum îți permiți să vorbești despre sănătate în condițiile în care tu o rupi pe crenwurști vegetali. Nu mai zic că azi am avut un orgăsmel cu cartofi prăjiți. Și mai sunt și dușmanul poporului, trecut pe lista cu dușmani de abilii oameni din servicii care lucrează pentru Călin Georgescu. 

Hai, că ies la plimbare, ceea ce vă doresc și vouă! Somn bun! Ca o concluzie a zilei, tare rău îmi pare că nu sunt încă suficient de puternic încât să rămân senin în fața micilor accidente zilnice. Și mă enervez. Dar lucrez cu mine. Hai, respirăm și dacă sunteți în pat numărați oițe: două, patru… opt! Așa, vedeți că știți! 

Coana Kara, azi, la zăpadă: 

Și datele zilei. 

Somn: 7 ore și 02 de minute. Excelent. Nota 9.   

Pași: 6400 până acum, urmează plimbarea, aseară am trecut de 11.000. 

Antrenament: Dimineață, la zăpadă, niște zeci de metri buni, să vezi febră mâine, sper să nu mă resimt seara, la fotbal. Că oricât de bine ai fi fizic, la zăpadă sunt cu totul alte mișcări.  

Mâncare: 

11.30: mixul meu 10 g. ovăz, 10 g. chia, 10 g in, 10 g. cacao pudră, 10. g cânepă, 30 g proteină vegetală. Lapte de ovăz. 100 gr. afine.

15,00: o salată verde mare, doi burgeri vegetali (doar chifteaua de burger, cartofi prăjiți (am avut un mic orgasm, că nici nu știu de când n-am mai mâncat, dar a făcut Eugen la șantier șiau intrat excelent. Ne mai gustăm peste câteva luni, cartofi prăijiți!)

21,00: mix de legume cu tofu cu mărar și un pahar de Kefir. 

Citit: 

Nu. 

Văzut: 

Nimic.