Buna! Scuze că recurg la metoda asta urâtă,dar scriu și eu un jurnal. Și aș avea nevoie de o părere de la un profesionist. Dacă nu părerea ta, atunci a celor care citesc ce scrii. Mulțumesc frumos,și scuze încă o dată.
Martie 2025
Într-o vară din întâmplare m-am născut și eu cum se nasc toate dobitoacele cărora le vine sorocul să se nască.Am crescut în curtea plină de animale. Când mergeam cu vaca la păscut luam cu mine câte o carte din micuța bibliotecă a părinților mei. Din cărți am aflat că există un așa sentiment care se numește iubire. Părinții nu aveau timp să-mi vorbească despre așa ceva. Apoi, de la fetele mai mari, am aflat și multe altele despre care nu îndrăzneam niciodată să o întreb pe mama.
Cineva,un băiat,a adus o dată un pachet de cărți de joc porno și mare mi-a fost mirarea că există așa ceva în lume.
Tot la pășune am fost martoră la o bătaie între doi băieți mari care, transpirând, își îndesau pumni,iar alți băieți nu lăsau pe nimeni să-i despartă. Regula era ca cel mai tare să câștige.
O altă bătaie asemănătoare am văzut între doi câini masculi. Se mușcau și transpirau la fel ca cei doi băieți.
Tot la pășune am ajuns și eu să-mi revendic drepturi cu o fată mai băiețoasă care mi-a rupt mâna stângă după care am stat in ghips.
Îmi amintesc cum omoram țânțarii, muștele, paianjenii,cum smulgeam aripile muștelor și le urmăream cum se chinuiau. O dată am prins o albină și i-am înfipt un fir de iarbă uscată în posterior și i l-am scos prin cap. I-am dat drumul să zboare și spre mirarea noastră albina zbura cu firul de iarbă spânzurând.
O dată, de la un spin in talpă, mi s-a infectat toată talpa și de frică să nu fiu dusă la chirurg, mi-am tăiat cu cuțitul talpa și am stors tot puroiul.Iarna stingeam lumina și camera era luminată de focul din sobă. Focul trosnea și sâsâia și în acest ritm adormeam și mă trezeam brusc în altă noapte, unde în fața publicului cântam,apoi cântecul se transforma într-un țipăt ascuțit și apoi într-un urlet disperat,apoi urletul dispărea iar disperarea rămânea și trebuia s-o târâi după mine precum cândva, demult într-un vis numit copilărie,am smuls cu sânge rece aripile unei albine.
Excelentă pagina de jurnal, tonică, sinceră și îmi dau seama, de cât de multă vreme te urmăresc, va urmăresc, pe tine și pe echipa ta. Cred ca îți crește inima când citești rânduri de mulțumire, din partea tinerilor, care au crescut cu tine. Avem de învățat din tenacitatea cu care urmezi un program, destul de spartan și cred ca hub-ul nu e doar un vis, e speranță pentru comunitate. Deși am văzut de multe ori oboseala și exasperarea ta, cu renovarea hub-ului, sa știi ca ai daruit ceva extraordinar, nu ai pierdut, dimpotrivă, ne-ai inspirat pe noi toți. Și pentru ca sunt din aceeași generație cu tine, în '78, te felicit cu admirație, frate, și ma bucur ca ai rezistat în România, cu stoicism si nu ai emigrat, ca mai toți din generația noastră! Ne-ai încurajat si pe noi, ca se poate razbi,
Eu nu cred că Ploiești e un oraș mort. Oraș viu nu înseamnă doar să ai unde să mergi în cluburi, să te dai peste cap, să aibă viață de noapte etc. Nu! Eu stau în Târgoviște, care clar e sub Ploiești și tot nu consider orașul mort. În niciun caz. O fi mort pentru cei cărora le place zbenguiala. Avem Mall, parcuri frumoase, cinema, teatru, restaurante interesante etc. Acum, na! Repet, depinde de fiecare cum își imaginează viul. Personal aștept să deschizi hub-ul să fac o vizită. Să văd dacă mă prinde. Recunosc, nu prea știu ce presupune, am prins din zbor doar câteva chestii.
Mai mereu dai nota 9 somnului, chiar dacă ai dormit opt ore sau mai mult. Cum ar trebui să fie ca să merite 10?
Buna! Scuze că recurg la metoda asta urâtă,dar scriu și eu un jurnal. Și aș avea nevoie de o părere de la un profesionist. Dacă nu părerea ta, atunci a celor care citesc ce scrii. Mulțumesc frumos,și scuze încă o dată.
Martie 2025
Într-o vară din întâmplare m-am născut și eu cum se nasc toate dobitoacele cărora le vine sorocul să se nască.Am crescut în curtea plină de animale. Când mergeam cu vaca la păscut luam cu mine câte o carte din micuța bibliotecă a părinților mei. Din cărți am aflat că există un așa sentiment care se numește iubire. Părinții nu aveau timp să-mi vorbească despre așa ceva. Apoi, de la fetele mai mari, am aflat și multe altele despre care nu îndrăzneam niciodată să o întreb pe mama.
Cineva,un băiat,a adus o dată un pachet de cărți de joc porno și mare mi-a fost mirarea că există așa ceva în lume.
Tot la pășune am fost martoră la o bătaie între doi băieți mari care, transpirând, își îndesau pumni,iar alți băieți nu lăsau pe nimeni să-i despartă. Regula era ca cel mai tare să câștige.
O altă bătaie asemănătoare am văzut între doi câini masculi. Se mușcau și transpirau la fel ca cei doi băieți.
Tot la pășune am ajuns și eu să-mi revendic drepturi cu o fată mai băiețoasă care mi-a rupt mâna stângă după care am stat in ghips.
Îmi amintesc cum omoram țânțarii, muștele, paianjenii,cum smulgeam aripile muștelor și le urmăream cum se chinuiau. O dată am prins o albină și i-am înfipt un fir de iarbă uscată în posterior și i l-am scos prin cap. I-am dat drumul să zboare și spre mirarea noastră albina zbura cu firul de iarbă spânzurând.
O dată, de la un spin in talpă, mi s-a infectat toată talpa și de frică să nu fiu dusă la chirurg, mi-am tăiat cu cuțitul talpa și am stors tot puroiul.Iarna stingeam lumina și camera era luminată de focul din sobă. Focul trosnea și sâsâia și în acest ritm adormeam și mă trezeam brusc în altă noapte, unde în fața publicului cântam,apoi cântecul se transforma într-un țipăt ascuțit și apoi într-un urlet disperat,apoi urletul dispărea iar disperarea rămânea și trebuia s-o târâi după mine precum cândva, demult într-un vis numit copilărie,am smuls cu sânge rece aripile unei albine.
Excelentă pagina de jurnal, tonică, sinceră și îmi dau seama, de cât de multă vreme te urmăresc, va urmăresc, pe tine și pe echipa ta. Cred ca îți crește inima când citești rânduri de mulțumire, din partea tinerilor, care au crescut cu tine. Avem de învățat din tenacitatea cu care urmezi un program, destul de spartan și cred ca hub-ul nu e doar un vis, e speranță pentru comunitate. Deși am văzut de multe ori oboseala și exasperarea ta, cu renovarea hub-ului, sa știi ca ai daruit ceva extraordinar, nu ai pierdut, dimpotrivă, ne-ai inspirat pe noi toți. Și pentru ca sunt din aceeași generație cu tine, în '78, te felicit cu admirație, frate, și ma bucur ca ai rezistat în România, cu stoicism si nu ai emigrat, ca mai toți din generația noastră! Ne-ai încurajat si pe noi, ca se poate razbi,
ca mai putem încerca. RESPECT!✌️
Eu nu cred că Ploiești e un oraș mort. Oraș viu nu înseamnă doar să ai unde să mergi în cluburi, să te dai peste cap, să aibă viață de noapte etc. Nu! Eu stau în Târgoviște, care clar e sub Ploiești și tot nu consider orașul mort. În niciun caz. O fi mort pentru cei cărora le place zbenguiala. Avem Mall, parcuri frumoase, cinema, teatru, restaurante interesante etc. Acum, na! Repet, depinde de fiecare cum își imaginează viul. Personal aștept să deschizi hub-ul să fac o vizită. Să văd dacă mă prinde. Recunosc, nu prea știu ce presupune, am prins din zbor doar câteva chestii.
Ce frumos :D