Da, ai dreptate, multe bune si interesante de la Ethan Kross si in cartea “ Cum sa vorbesti cu tine ca sa iti fie bine”!
Mi-a recomandat-o o dna dr psihiatru cand ma luptam cu alcoolul si nu vroiam sa merg la psihoterapie. Citita si însușită cat de cat te ajuta sa controlezi ruminatia, emotiile si sa indepartezi balariile de ce trebuie facut.
Neața! Foarte frumos cum ai explicat legat de vocea interioara. Si asa e, uneori ne ajuta, alteori ne sabotează. Eu cred ca avem o minte profunda " de bun simt" care ne ajuta în momentele cheie și o minte superficiala sau " maimuta" care ne duce spre tot felul da ganduri anapoda. Atata doar, ca trebuie sa vezi asta. Când gandurile mele deraiaza, intr-atat încât sa ma facă sa ma simt rau, vad maimuta cocotata pe capul meu, si ma pufnește rasul. E buna și imaginația!😃 Cineva spunea foarte frumos ca mintea este un copil ale cărei spuse trebuie puse la îndoială cu blândețe.
Și intr-adevar exista și părți " rele" în noi, avem momente când suntem prosti, urâți, rai, furioși, nemulțumiți. Critici, poate excesiv de critici cu noi insine si cu ceilalti. Si e normal sa fie asa. Toate treaba este de dozaj, de măsură. Nu depășiți " limita maxima admisa!". 😃 Cu cat vrem sa le ascundem sub pres, cu cât le negam mai mult cu atât ele devin mai puternice. Am citit o chestie drăguță intr-o carte ( Partea întunecată a căutătorilor de lumina) : " cu ce nu poți sa trăiești, nu te lasă să existi". Mi-a plăcut maxim! Din cauza asta m-am trezit eu cu un căpcăun în capul meu, si nu înțelegeam de ce o mare parte din mine nu ma place și ma sabotează mereu. Dar am citit mult,am aplicat, am lucrat cu mine și nu mai exista acel căpcăun ci doar un bau-bau mai mic. Necesar de altfel.
Tehnici de adaptare la " maimuta" pe care eu le practic. Una este tehnica observației. Când gandurile o iau razna, încep sa ma observ. Ieri , în Mall, lume multa, agitație, eu contracronometru, începuse iar " salata" din capul meu, " am văzut-o" și am vazut și ce ar fi putut sa fie oglinda mea, un nene cu o fata constipata, crispat... Si m-a pufnit instantaneu rasul. Asta numesc eu victorie interioara! Adevăratele victorii sunt în lucrurile mărunte!😃
Alta tehnica , pe care am descoperit-o singura , este sa vorbesc cu voce tare. Când începe vocea sa-mi spună, de obicei la o intalnire: " o sa intarzii", " te-ai îmbrăcat aiurea", " uite ce ochii obosiți ai", din astea, incep sa reproduc cu voce tare tot acest critic interior, inutil și exagerat, si toată indispoziție mea se topește ca prin farmec, pentruca ma amuz copios.
Și ar mai fi denumirea emotiilor negative, nume dragute, asa ca de acceptare. Eu am 3 prieteni: " Fatidica" , " Grijuliciul" si " Tăfnosul"
Și ii vad când vin către mine " Fatidica" , ca se întâmplă nu știu ce lucruri urate, absurde în viata mea sau a celor dragi, Grijuliciul pentru tot felul de framantari și griji iar Tafnosul pentru nemulțumire.Si zic : A , tu ești, te-am recunoscut!
😃 Si ma amuz din nou. Ce mai , viata asta este râsu-plânsu! Dar e frumoasa! Va pup!
Salutare. Dragoș, poți încerca sa îți imaginezi ce s-ar întâmpla dacă ar rămâne Kara singura cu chitara vreo jumătate de ora, o ora? Sau sa încerci o simulare cu chatGpt(nu știu sigur dacă funcționează, nu ma pricep la acest capitol) ? Ce poza ar scoate? :)
Mi-a făcut bine să citesc această postare. A venit, parcă, într-un moment potrivit pentru că în ultimele două săptămâni m-am lăsat asaltată de vocea asta interioară care nu face altceva decât să mă critice, și nu într-un mod constructiv. Mi-am notat unele idei pe care voi încerca să le aplic de acum înainte. Mulțumesc! 🫶🏻
Da, ai dreptate, multe bune si interesante de la Ethan Kross si in cartea “ Cum sa vorbesti cu tine ca sa iti fie bine”!
Mi-a recomandat-o o dna dr psihiatru cand ma luptam cu alcoolul si nu vroiam sa merg la psihoterapie. Citita si însușită cat de cat te ajuta sa controlezi ruminatia, emotiile si sa indepartezi balariile de ce trebuie facut.
Neața! Foarte frumos cum ai explicat legat de vocea interioara. Si asa e, uneori ne ajuta, alteori ne sabotează. Eu cred ca avem o minte profunda " de bun simt" care ne ajuta în momentele cheie și o minte superficiala sau " maimuta" care ne duce spre tot felul da ganduri anapoda. Atata doar, ca trebuie sa vezi asta. Când gandurile mele deraiaza, intr-atat încât sa ma facă sa ma simt rau, vad maimuta cocotata pe capul meu, si ma pufnește rasul. E buna și imaginația!😃 Cineva spunea foarte frumos ca mintea este un copil ale cărei spuse trebuie puse la îndoială cu blândețe.
Și intr-adevar exista și părți " rele" în noi, avem momente când suntem prosti, urâți, rai, furioși, nemulțumiți. Critici, poate excesiv de critici cu noi insine si cu ceilalti. Si e normal sa fie asa. Toate treaba este de dozaj, de măsură. Nu depășiți " limita maxima admisa!". 😃 Cu cat vrem sa le ascundem sub pres, cu cât le negam mai mult cu atât ele devin mai puternice. Am citit o chestie drăguță intr-o carte ( Partea întunecată a căutătorilor de lumina) : " cu ce nu poți sa trăiești, nu te lasă să existi". Mi-a plăcut maxim! Din cauza asta m-am trezit eu cu un căpcăun în capul meu, si nu înțelegeam de ce o mare parte din mine nu ma place și ma sabotează mereu. Dar am citit mult,am aplicat, am lucrat cu mine și nu mai exista acel căpcăun ci doar un bau-bau mai mic. Necesar de altfel.
Tehnici de adaptare la " maimuta" pe care eu le practic. Una este tehnica observației. Când gandurile o iau razna, încep sa ma observ. Ieri , în Mall, lume multa, agitație, eu contracronometru, începuse iar " salata" din capul meu, " am văzut-o" și am vazut și ce ar fi putut sa fie oglinda mea, un nene cu o fata constipata, crispat... Si m-a pufnit instantaneu rasul. Asta numesc eu victorie interioara! Adevăratele victorii sunt în lucrurile mărunte!😃
Alta tehnica , pe care am descoperit-o singura , este sa vorbesc cu voce tare. Când începe vocea sa-mi spună, de obicei la o intalnire: " o sa intarzii", " te-ai îmbrăcat aiurea", " uite ce ochii obosiți ai", din astea, incep sa reproduc cu voce tare tot acest critic interior, inutil și exagerat, si toată indispoziție mea se topește ca prin farmec, pentruca ma amuz copios.
Și ar mai fi denumirea emotiilor negative, nume dragute, asa ca de acceptare. Eu am 3 prieteni: " Fatidica" , " Grijuliciul" si " Tăfnosul"
Și ii vad când vin către mine " Fatidica" , ca se întâmplă nu știu ce lucruri urate, absurde în viata mea sau a celor dragi, Grijuliciul pentru tot felul de framantari și griji iar Tafnosul pentru nemulțumire.Si zic : A , tu ești, te-am recunoscut!
😃 Si ma amuz din nou. Ce mai , viata asta este râsu-plânsu! Dar e frumoasa! Va pup!
Vocea mea interioara imi spune ca-i saptamana in care reiau exercitiile zilnice :D
Și eu fac la fel, orice fac explic cu voce tare fie ca am sau nu audienta, și e minunat.... 😁
Salutare. Dragoș, poți încerca sa îți imaginezi ce s-ar întâmpla dacă ar rămâne Kara singura cu chitara vreo jumătate de ora, o ora? Sau sa încerci o simulare cu chatGpt(nu știu sigur dacă funcționează, nu ma pricep la acest capitol) ? Ce poza ar scoate? :)
Mi-a făcut bine să citesc această postare. A venit, parcă, într-un moment potrivit pentru că în ultimele două săptămâni m-am lăsat asaltată de vocea asta interioară care nu face altceva decât să mă critice, și nu într-un mod constructiv. Mi-am notat unele idei pe care voi încerca să le aplic de acum înainte. Mulțumesc! 🫶🏻
Foarte faină partea cu vocea interioară. Trebuie neapărat să citesc cartea!
Salutare. Despre ce carte este vorba?
,,Cum să vorbești cu tine că să-ți fie bine" Ethan Kross.
Notat, mulțumesc mult, zi minunata îți dorssc!
Abia astept ora 20.00! 😂
Mulțumim
Spor(T)